Poezii despre primitive
Rezultate pentru primitive în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Totuși
Cu primitive grații te-adulmecam ca un
sălbatic ce stârnește cenușile din vatră,
dar mă târăsc spre tine din epoca de piatră!
(de piatră prețioasă, dar asta nu-ți mai spun...)
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cenușă
Niciodată ca un mister
ai niște pretenții bizare
mai ieri nu știai cum să mă atingi
pe buze cu o mireasmă
de salcâm
pe umerii albi îți așezam
umbrele destinului cu mâna
ești schimbătoare
ca și vara aceasta nelămurită
care nu-și mai ține promisiunile
și tainele de sidef
adorai lucrurile primitive
în vremea mierii de tei
trăiam viața ta
undeva
cerul era o poartă albastră
spre ceva ce nu avea
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre apicultură
- poezii despre albastru
- poezii despre alb
Numai pietrele mor frumos
De ce sa ne ingroape, de ce sa ne arda?
Parasita de suflet,
Despartita de cer, intinsa la orizontala,
Carnea noastra nu stie sa dispara discret.
Ce mai ramane din noi devine umila hrana
Pentru bacterii si alte vietuitoare primitive
Care ne devoreaza incet, prea incet.
Parasita de suflet, carnea noastra
Se descompune incomplet,
Ca florile in glastra: mirositor si abject.
Orgolii, orgolii, orgolii...
De ce am merita sa fim mai presus
Ca florile sau ca alte vietuitoare sub soare?
Numai pietrele mor frumos
Si uneori copacii -
In picioare.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
Examen la ușa pântecelui
Cine-i proprietarul acestor piciorușe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei fețe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcțiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veșmânt de mușchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puțin eficienți? Moartea.
Al acestei micuțe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.
Oferit, furat sau păstrat în așteptarea judecății?
Păstrat.
Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spațiu? Moartea.
Cine-i mai puternic decât speranța? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voința? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre iubire, poezii despre insomnie, poezii despre examene, poezii despre eficiență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tot
Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparține
Controlul, rațiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deșarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune
Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Și ce-ar putea să-și dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el și el e în tot
Nimic nu-l oprește, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mișcare continuă, infinit, atracție lucidă
Și dragoste simte în toate, profundă, divină
[...] Citește tot
poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre ritm, poezii despre natură, poezii despre mișcare, poezii despre infinit, poezii despre indiferență sau poezii despre foc
Poem în cădere
lumea mea e un loc străin în care bucăți mici de soare
se suprapun / dau naștere
fiecărei zile cu teamă
strabism necesar pentru a nu vedea exact ce se întâmplâ
suntem relee care captează undele primitive ale universului
când a început totul?
lumină albă pe câmpuri verzi/ asta vedem
acum când a venit primăvara
și nu știm ce să facem cu libertatea
preferăm să cădem mai departe / în spații uriașe / în largile spații corporatiste
în rest o lumină sepia care devorează totul acum când
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre frică, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre realitate
Ispita
nu știu dacă scriu poezie
sau aiurea împrăștie gânduri și toleranțe
în limite consumate peste străluciri.
dar știu că mă joc cu creierul...
celebra lună încă nu mi l-a făcut pane.
rafala gândurilor-mi ce demonstrează zbor
peste agenții de poezii
aflu că strâmbă tăcerile de nimica doborâte.
fatal mă simt uneori de încerc risipă,
umplând goluri și arborilor vise
în hanuri de zâmbete să păstrez soarele cuvânt.
las măștile primitive ale gesturilor
să mute iubiri măcinate-n cercuri mov
și satisfacția iar mă cuprinde,
de îndată ce văd gândurile-mi polenizând trăiri
neobosind subiectul.
pe gâtul nopții azvârl
coliere de finisate rugăciuni
gest în absență de pedeapsă
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre încordare sau poezii despre zâmbet
Pat...
... un labirint de nesfârșite pliuri curbe-n ascuțișuri,
tăind din florile de pânza-n impregnări înzămislite
de somn, trezit visându-și iele, pitite printre ascunzișuri,
cu palpu' înfiorând... este cearceaful, zilei, nopții nesfârșite...
... și fără niciun gând, din gândurile puse-n amurg blând,
răsar două movile, voluptos cum fumul de tavernă
întortochiat de-un timp întunecat, fumat bolând,
părăsit din respir, plecat în zori... din puful fin de pernă.
... tronează în colțuri răsfirate strâmb, fără vreo geometrie,
o boare de duvet cutat, își străduind intim purced
să urce florile, la fel buchet, frunziș de iz de iasomie,
spre locul cald, răcit lăsat acum... de părăsitul pled.
... un ieșit diafan, de tafta roză lucitoare, sau mătase,
se urcă în aer, pur de-acum, c-un mix de olfactive,
cu dulce și subtil deopotrivă în unde vaporoase
și-un fir de păr prelung răscolă... instincte primitive.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre corp, poezii despre întuneric, poezii despre trandafiri, poezii despre somn, poezii despre senzualitate, poezii despre roz sau poezii despre păr
Calul și cățeii
Cu strigăte intempestive,
Cumpărătorii de fier vechi
Trec, în căruțe primitive,
Prin cartierul meu străvechi
Presați pe caprele înguste
De regulă mergând perechi
Te-ntreabă, ca în vremi vetuste:
Nu ai, boierule, fier vechi?
Deși-s figuri obișnuite,
Stârnesc o stranie alarmă
Din ascunzișuri tăinuite
Sar zeci de câini să facă larmă
Ce lege-a firii, ce instinct,
Trezește-n câini atâta ură
Când pașnic, tropăie distinct
Un biet căluț, lângă bordură?
[...] Citește tot
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre răsfăț, poezii despre prăpăstii, poezii despre moralitate, poezii despre instinct sau poezii despre fier
Iepurele se ține de trucuri
În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toți,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut și de vânt.
Toți erau sătui de trucurile lui și nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Așa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Și când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simțit important și puternic.
Omul de lut s-a simțit important și puternic.
Și-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhățat prima găină, el a vrut toate găinile.
[...] Citește tot
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre jocuri, poezii despre iepuri, poezii despre găini, poezii despre dorințe, poezii despre cereale, poezii despre aur sau poezii despre țări
<< < Pagina 1 >