prietenia distrusa

* * *

Lumea-ţi cere
Prietenia daruieste
Lumea te uita
Prietenia te cauta
Lumea judecă
Prietenia ajuta
Lumea raneste
Prietenia alină
Un prieten e o lume
O lume un tacut decor
Al prietenilor actori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia

Prietenia... este dăruire,
Speranţă... împlinire şi noroc,
Încredere... avânt... nemărginire,
Pentru prieteni... am mereu un loc.

Îi port în gând şi-n visele rebele,
Alerg prin Univers... şi-i regăsesc
Tot înălţând cuvintelor... castele
Prieteni... pentru asta... VĂ IUBESC.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faze

(...)

3

un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina

oricare ar fi noua bucurie
prietenia şi prospeţimea
mătasea obosită a peştilor
spre pace prin muncile lor
prietenia şi tandreţea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a oraşului
o aşteptare ce se coace
vidul inimilor
înţărcată noaptea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia noastră

Cu ochi de lumină
trecem prin furtuni
ascundem durerea
într-un zâmbet
şi lăcrimăm apoi
la margine de lumi.
Mai arde dorul
în ceas de taină
în vraja nopţii
se risipeşte.
Suntem trecători
pe drumul vieţii,
prietenia ne uneşte.
Scriem versuri
în clipe efemere.
Cuprindem gânduri
cu energii divine,
şi înălţăm cântări
spre orizonturi,
aşteptând senina

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie
Scrâşnind din cuvinte, poemul inept
Pe care-l numea fraudulos poezie
Şi este desigur un mare-nţelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume
Dar viaţa o punem adesea la cub,
Plutim aiuristic spre toamnă prin lume
Şi-avem câte o piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face
Poemul cu vorbe-ncruntate urât,
În care războiul aduce a pace,
Prefer poezia, lumina şi-atât.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie solară

(lui Dumitru şi Aureliei)

te-am primit în suflet ca pe un soare
ţi-am închiriat un loc eliberat de bezne
emoţii tari alunecă spre glezne
prietenia noastră este înfloritoare.

în colecţia de amintiri tu eşti prezent
te simt ca pe un înger păzitor
atingi răsăritul cu elanul zburător
faci timpul preţios, polivalent.

cu pianul şi vioara hai să facem spectacol
fericirea germinează în câmpul iubit
se împlineşte visul cu tot ce mi-am dorit
prietenia noastră atinge un miracol.

mă înalt cu ţine în albastru zenit
răsfăţaţi de soare pătrunşi de oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

O inimă rănită zace într-un sertar,
petecită toată de un păpuşar...
Suferind, distrusă, de când ai plecat.

Poate într-o zi ne vom întâlni,
Într-o altă viaţă ne vom regăsi.

Poate atunci ne vom iubi,
Poate vom trăi ce-am risipit,
Poate!

poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru sfânt prietenia

cu prieteni lângă mine viaţa are sare şi piper
e dulce ca mierea de salcâm şi tei
în superbul anturaj umbrele tristeţilor pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.

cu prietenii aproape simt fiori ameţitori
sufletul mi-e mângâiat inima se linişteşte
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul şi durerea cugetul se odihneşte.

elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.

lucru sfânt prietenia alină conştientul pustiit
e oază verde în deşert e zbor lin spre infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara...

Vioara uitată-ntr-un colţ,
E spartă, e veche nu mai cântă,
Sunt tăcute slabele-i corzi,
Nici un sunet nu se mai avântă.

De mult, vioara făcea ravagii,
Aducând în suflet veselie,
Sau ale romanţei sufragii,
Tremurau inimi în melancolie.

Nu pot să te mai repar vioară,
Eşti mult prea distrusă,
Nu vei mai cânta a doua oară,
Astfel gloria ta e apusă.

poezie de Mihai Leonte (8 noiembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vremi, ascunsă.

Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi de-a pururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!