precept

Aici a fost şi-n veci o să rămână

Dainează somnul pruncilor la piept
Şi murmurul izvoarelor îngână.
Să deie lupul miercurea la stână,
E-acelaşi grai pe mal, că-i stâng, că-i drept.

Ca apa de tămadă din fântână,
În sfânt lăcaş ca haricul transept,
La greu judeţ - un ócoş înţelept,
Aşa e limba noastră cea română.

Cu vorbe din scriptură, port recept:
Altiţă, ie, berneveci, târsână,
Icoana sfântă – simbol şi precept,
Străjer al dăinuirii şi stăpână

Aici a fost şi-n veci o să rămână
Divina limbă-a noastră cea română.

poezie de Nicolae Mătcaş din Şi sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Morţi cu degete de ceară
Bat la porţile din rai,
Am venit şi noi de-aseară...
Sfinte Petre ce mai stai?

Vino şi deschide poarta
Suntem cam nedumeriţi
Că şi-aici avem tot soarta
De-a rămâne prea smeriţi?!

De baţi ţi se va deschide
Spune cel precept creştin
Noi, fiind sătuli de pilde
Osul vrem să-l odihnim.

C-am trăit degeaba-n lume
Şi am fost o viaţă orbi
Azi, fi'nd dezlegaţi de nume
Nu mai vrem ca să fim robi.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cicatricele vieţii [Life's scars]

Toţi spun că lumea e rotundă,
Însă eu cred că-i un pătrat,
Rănile mici mereu abundă,
Căci pe la colţuri au intrat.
Dar am aflat plecând de-acasă
Călătorind spre Occident –
Că rana cea mai dureroasă
Ne-o fac cei dragi, e evident.

Persoana rea, dispreţuită,
Te umple întruna de venin;
Şi inima-ţi va fi rănită
De tot ce face-acel străin;
Acestea-s lucruri trecătoare;
Dar e-un precept pe care-l ştim:
Ne fac răni mari, usturătoare,
Numai aceia ce-i iubim.

O haină şic, farmec aparte,
Pentru străini le etalăm,

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!