precadere

Mai departe

Şi-a încordat furca pieptului
şi a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.

Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ţine întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
şi în jurul lui cu precădere.

Rupe bucăţi din viitor cu sălbăticie
şi le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstiţiilor
şi păşeşte prin fapte cu dreptul.

Îşi arvuneşte rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditaţie,
îi rotunjeşte lunii povestea iubirii
şi o trăieşte cu tot suflul prin femeia sa.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi acolo ( extras )

XXX

Să ne dăm mâna, noi nu vom mai fi prieteni niciodată;
Dacă rămân, te supăr – sau dacă-ţi mai vorbesc, cu precădere.
Tot răul pe care l-am spus sau l-am făcut
Şi lipsa de-înţelegere vin din capul meu nepriceput:
Să ne dăm deci mâna, noroc bun, la revedere!

Dar dacă vei fi-n pericol la o răspântie de drumuri
Fă-mi un semn, şopteşte-un chemător tremolo –
Dacă va trebui împărţită-o vină sau o ruşine
Aminteşte-ţi cine te iubeşte, născut să moară pentru tine,
Fluieră, iar eu voi fi acolo.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rating TV

Se dau în craniu toţi şpagatologii,
Dar săpăturile le fac arheologii,
Azi, o mulţime de osanalişti
Se consideră experţi metodişti,
Ling podelele studiorilor arondate,
Pupând vulgarităţile în spate...
Pe agramaţi cu precădere îi împing,
Să aibă audienţă şi "RATING",
Avem democraţie, există libertate,
Să i se dea frumosului întâietate,
Fiindcă avem atâtea frumuseţi superdotate,
Nu sunt în niciun fel minoritate,
Să fie selectate pentru festival,
Ca să arate ceva universal,
Ceva de la facerea omenirii,
Ceva nestemat, miracolul iubirii,
Atrăgător, adormitor, aţăţător,
E universul lor înălţător,
Inspiraţie cvasidivină pentru poeţi,
Pentru ziarişti, cântăreţi şi unii interpreţi.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de Mărţişor

E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărţişor!

E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-şi jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărţişor!

E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheţ, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărţişor!

E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbaţi, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărţişor!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră şi ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed şi întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toţi anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat să prindă viaţă neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!

Aşa că n-am avut de-ales
Şi-am recitit afară pe verandă

[...] Citeşte tot

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diateza învinsului

1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor şi te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alţii. O lună în Blocul Scriitorilor şi-ai slăbit.
Ai filtrat lumina şi întunericul dar n-a rămas nimic.

Ca din cearşafuri ai fabricat o sfoară din zile
şi-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuţi dar n-ai reuşit.

Erai conştient de limite şi n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morţii
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele

dar n-ai făcut-o. Te-ai mulţumit cu ideea că toţi oamenii au limite
dar nu şi le cunosc încă şi de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbeşti despre graniţe
ţi-ar plăcea mai mult să-ţi aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Ancuţa (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!