potrivi

Paşi în timp

am obosit de mers în gol
am pus tâmplele pe genunchiul vieţii
înainte de a despuia sufletul de tristeţe
am luat un lanţ să îmi leg durerea
zăcea aiurea pe drum
un foc să îmi vindec rănile trupului
şi un laţ să...
spune omule, spune...
până unde vor curge lacrimile mele
pe cer, o stea va potrivi paşii mei
în timp

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire...

Ce e iubirea? Dar cine poate şti.
Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.
Şi de le-am pune toate la un loc,
Ea poate fi pe rând,
Şi ură,
Şi dragoste,
Şi joc,
Şi biruintă,
Şi tandrete,
Şi lacrimă,
Şi frumusete,
Şi dor nebun,
Şi gust amar,
Şi fericire,
Şi calvar...
Dar mai presus de toate,
Iubirea este viată, şi viata e iubire.
Doar noi putem, s-o facem
Să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu caut o lume perfectă

Habar nu am de ce scriu.
Aşez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închişi
ca şi cum aş vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.

Habar nu am cui mai scriu.

Ca şi cum mărimea sălăşluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoţiilor mele.

Habar n-am cât mai scriu.

Când pueril

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri în cuvânt

Un val de teamă s-aşează pe popoare
Scrâşnind, şi-nalţă tabla aburii pe casă.
Vânt bătrân şi blând încearcă o schimbare,
Plimbăreaţă Luna se-aşează pe terasă.

Revino, scumpa mea, e acuma timpul,
Dureri vor sta cu noi la îndelungat taifas...
Se scurge bătucit pe cărări răstimpul,
Iar ora o vom potrivi c-un ecou rămas.

Curaţi o să ne-ascundem iară în cuvânt,
Vom încerca să îi refacem vieţii jocul,
Jaloane albe s-aşezăm în crezământ
Şi zeul ce ne-a repartizat norocul.

poezie de Stelian Platon (20 august 2015)
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec scurt de vreme însorită

ai ceva ce alţii nu-ndrăznesc
a spera să aibă vreodată.
poate aerul împărătesc,
poate mintea de idei bogată,
fiindcă treci şi laşi fără să ştii
aplecate florile-n grădină
sau transformi copacii în hârtii
cu a ta puternică lumină.

ai ceva ce altora nici nu
li s-ar potrivi, o haină rară
pe care-ntr-un mod firesc doar tu
ştii s-o porţi în fiecare vară,
când de lama coasei, soarele,
nesfârşite suliţe ascute.
ai ceva măreţ şi carele
nopţii mâni pe căi necunoscute.

lui Ştef

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana infinită

acceptă-mi mângâierea, renunţă la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o şansă şi vei simţi schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.

nu vreau să-ţi fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
priveşte înainte, speranţă mai există,
pot spune că idila abia a început.

promit, ne vom atinge şi vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer,
şi vom culege stele, să le simţim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.

şi sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea,
din şoapte şi săruturi mereu ea va-nflori,
şi-o să te mirui tandru şi-agale cu privirea,
scăldată-n curcubeie şi lacrimi albăstrii.

poezie de Ionuţ Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra celor nevăzuţi

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulţi voi rămâne
tot nevăzut.
Precum şi voi mie.
Precum în cer, aşa şi pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Ştii, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Aşa... şi?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Aşa... şi?

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închiderea ce se deschide

căror picioare li s-ar potrivi
ghetele lui Van Gogh?
poate tălpilor lui Durer
ambele, respiră un aer mistic
apoteotic, indicând un drum
-drumul către nemurire-
ambele se deschid către nemurire
îi voi aduna în perechi
precum multcredinciosul Noe
şi îi voi încălţa pe rând
pe toţi încercaţii pământului
frământat cu lacrimile azurului
şi rubinul cărnii lunare, pe toţi
cei care au călcat prin lumină
şi prin miejii stelelor de tină
preumblându-se prin vremi
şi pe deasupra vremilor...
doar lumina suferinţei
te ridică către raza nădejdii
şi slavei viitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă vremea după gându-ţi
Anotimpul şi l-ar cerne
Eu aş răsări făcându-ţi
Primăvară-n zile terne.

M-aş sădi şi rădăcina
Până-n talpă-ţi mi-aş întinde
Ca în ochii tăi lumina
Stelele să poată-aprinde.

Să îţi cresc puterea-n braţ
Să ai versul dulce fragă
Din iubirea-mi cu nesaţ
Să hrăneşti o lume-ntreagă!

Să-ţi mai ning-o primăvară
Cu flori mov de liliac
Anii grei să nu mai doară
Şi să-ţi fiu tristeţii leac.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o carte veche

Într-o carte veche - de vreo sută de ani -
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Avea ca titlu: "Prezentarea Amorului".

Dar s-ar potrivi mai degrabă: "amorului esteţilor extremi".

Căci era evident când vedeai lucrarea
(gândirea artistului se făcea uşor simţită)
că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,
rămânând oricum în limitele admise,
nu lor le era destinat efebul
picturii - cu ochi de-un castaniu-închis;
cu frumuseţea singulară a feţei,
frumuseţea anormalelor atracţii;
cu buzele ideale care aduc
plăcere trupului iubit;
cu idealele lui membre, plăsmuite pentru paturi
care-n morala curentă sunt numite ale ruşinii.

poezie de Konstantinos Kavafis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!