pornim

Moartea este locul spre care pornim încă de când ne naştem.

citat din Ioana Sacaciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de Corynna B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţii. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

Şi te-am privit
Şi te privesc,
Şi te-am iubit
Şi te iubesc.
De tu mă vrei
Cum eu te vreau,
Poţi să mă iei
Cum eu te iau.
Şi amândoi
Pornim în viaţă,
Şi vom fi noi
Plini de speranţă.
Mai mult acum
Ca niciodată...
- Pe-acelaşi drum,
Viaţa toată!

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţie

Popas în iarbă de neuitat.
C-o sărutare, pe-a vieţii măsură,
îmi stingi în gură toate numele
ce din alean ţi-am dat.

Pornim pe urmă iar
ca două vârtejuri de vară pe drum.
Ne suntem dar pentru dar
şi nu ne mai spunem nicicum.

Ne place să umblăm
ca întrupările fumului,
să încâlcim mătasea pământului
cu ţintele drumului.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământul iubirii sacre

De astăzi eu fac legământ,
pe tot ce-mi e mai drag şi sfânt,
să onorez mereu iubirea
ce-aduce-n viaţă împlinirea.

M-oi închina Zânei Iubirii
să primesc cheia nemuririi
şi astfel voi simţi iubirea
şi-oi şti ce e nemărginirea.

Din foc, cu mâinile-mpreună
pornim să facem casă bună
şi-n viaţă o inimă vom fi
tot timpul cât ne vom iubi.

poezie de Octavian Sărbătoare din Pe Calea lui Zamolxe - Vieţi din foc şi piatră (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca de minte

Spre ţintirim pornim şuvoi,
Când rându-l are fiecare
Şi-n groapă fără remuşcare
Luăm şi mintea după noi
Dar un decret e-acum în toi,
Ca-ntr-un seif –blindat, se pare–
Şi-şi lase mintea la intrare
Toţi morţii, anonimi, eroi...
Curând seifu-a fost furat
Din plin anchetele se cern,
Misterul azi e dezlegat
-Cu sprijin, evident, extern,-
Iar furtul fost-a comandat,
De toţi miniştrii din guvern.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă totul în urmă

Lasă totul în urmă
Şi vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Şi iubeşte -mă doar pe mine.

Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaştri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaştem.

Şi ţinânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Şi să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.

Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă doreşti.
Să-mi aduci luceafărul
Şi toate astrele cereşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oameni fluvii

Noi, oameni fluvii
noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu,
ascunzînd în apele noastre adînci
atîtea contradicţii, atîta viaţă şi atîta moarte,
rămînînd puternici şi atunci cînd ne sfărîmăm în cataracte,
şi atunci cînd ne prefacem în mlaştini.

Mlaştini sau torente, purtăm în noi viaţa
tulbure de nămoluri, sau limpede, iar uneori
zdrobită de stînci,
atît de zdrobită, încît pare pierdută pentru totdeauna,
dar noi, oamenii fluvii,
ne adumăm iarăşi din noi înşine, din abisurile noastre,
şi pornim mai departe
rostogolind între maluri de lut
(...)

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, vinovată necredinţă a celor care se preamăresc cu numele de creştin! Creştinii se distrug ei înşişi, întreaga Biserică este însângerată de crimele copiilor săi, pe care propriii săi copii îi masacrează; şi ca şi cum atât de multe războaie şi masacre n-ar fi în stare să satisfacă nemiloasa noastră lipsă de omenie, ne sfâşiem în aceleaşi oraşe, în aceleaşi case, sub aceleaşi acoperişuri, din cauza duşmăniilor ireconciliabile. Dorim în fiece zi pacea, şi noi înşine pornim războiul... Atât de mult am uitat Evanghelia, care este o constituţie a păcii!... Facem să domnească prin disensiunile noastre diavolul, care este autorul discordiilor, şi îl alungăm pe Duhul blândeţii, adică Duhul lui Dumnezeu.

Jacques Bossuet în predica "Depsre misterul Sfintei Treimi" (1655)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!