politete

Charles Lindbergh (după ce încearcă, din politeţe, să fumeze un trabuc de la un bancher de investiţii): Niciodată nu mi-a trecut prin cap să mă sinucid. Doar acum, când am luat trabucul ăsta.

replică din filmul artistic Sponsorul din St. Louis, după Charles Lindbergh (20 aprilie 1957)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danny: V-am sunat pentru că vreau s-o cer în căsătorie pe Sydney şi... speram să primesc acordul dumneavoastră.
Jack: Danny, pot să te întreb ceva?
Danny: Sigur.
Jack: Cât de bine o cunoşti pe fiica mea?
Danny: Suntem împreună de doi ani...
Jack: Pentru că dacă simţi nevoia să-mi ceri aprobarea pentru asta, cred că n-o cunoşti pe Sydney deloc.
Danny: Domnule, o iubesc pe fiica dumneavoastră şi vreau s-o iau de soţie. De accea v-am sunat.
Jack: În primul rând, Danny, adevărul e că acest telefon este unul din politeţe. E ca atunci când îi spui vecinului tău, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea, dacă nu vă deranjează." Ceea ce vrei să spui este, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea."
Danny: Domnule Bristow...
Jack: Sydney nu dă doi bani pe ceea ce cred eu. Ceea ce mi se pare interesant este că ţie îţi pasă.
Danny: Este doar obiceiul de a suna tatăl, atâta tot...
Jack: Bine, atunci, uite ce e. Poate că am să devin socrul tău, n-am nimic împotrivă. Dar nu mă vei folosi într-una din povestioarele tale amuzante pe care le spui prietenilor la petreceri, ca să vadă ce tip de modă veche este Danny. Ne-am înţeles?
Danny: Da, domnule...
Jack: Atunci eşti binevenit în famile.

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grace: Ştii, toată dezbaterea asta e o glumă.
Friedman: Am contraargumente puternice.
Grace: De parcă ar conta. Orice s-ar întâmpla aici, detectoarele alea de metale nu vor pleca. Ne vor opri şi le vor folosi pe noi.
Dl. Price: Aş dori să plecaţi, domnişoară Polk.
Grace: Vai, domnule Price, mai ştiţi ce-i aia liberă exprimare?
Dl. Price: Dumneata mai ştii ce-i aia etichetă? Bune-maniere? Politeţe?
Grace: Da, toate cele care ne ţineau pe loc. Ei bine, ştiţi ceva? Trăim într-o lume liberă.
Joan: Ce faci tu acum se numeşte liberă exprimare?
Dl. Enfield: Nu o dezbatem pe această tânără, domnişoară Girardi. Vă sugerez să nu deviaţi de la reguli.
Friedman (încet, către Glynis): O să câştigăm dezbaterea cât ai clipi din ochi.
Grace: Are dreptate, Girardi. Petrecere, despre asta vorbim aici.
Dl. Price: De-ajuns. Afară!
Joan: Şi pentru tine despre ce e vorba aici? Ideea ta de libertate e o lume în care toţi sunt de-acord cu tine?
Grace: Crezi în idioţia asta de dezbatere?
Joan: Nu ştiu ce cred. Ştiu că Ramsey a venit aici cu o armă. Ştiu că ar fi putut muri oameni. Tu, eu. Mi-ai zis că gândesc aşa pentru că tatăl meu e poliţist? Şi ce-i rău în asta? Da, tata e poliţist şi tu poţi crede că asta îl face să fie vreun bigot. Dar el are de-a face mereu cu arme dintr-astea. Nu e o chestie politică pentru el, e realitatea. Au fost îndreptate şi aruncate spre el. E ceva real şi pentru mine. Pentru că de fiecare dată când aud că sunt poliţişti pe undeva şi că sunt trase focuri, mă întreb dacă-l voi mai vedea vreodată. Nu cred c-ar trebui să trăim într-o închisoare, dar ştiu că trebuie să ne descurcăm cu ce-avem. Trebuie să găsim o soluţie. Chiar dacă nu se încadrează în ceea ce credem de obicei. Ştiu că bat câmpii, dl. Enfield, şi nu pot aduce un document care să-mi confirme teoriile. Eu... Pur şi simplu, asta cred eu.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!