poezi pentru gemeni

Verbul a iubi

Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit

Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.

M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.

Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc

nu ştiu dacă trupul
e o dimensiune
importantă pentru ochi

ştiu doar că-mi
adăposteşte Universul

Binele şi Răul
doi gemeni ce merg
pe acelaşi drum
în sens invers...

dincolo de paşi doar un punct

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură în tabloul electric

În piaţă
orbii îşi ard ochii
pe o movilă
de vedenii.
Ea trece
şi râde
de sarcina ei nevinovată
cu un nor
când mergea prin ploaie.
La maternitate
asistentele pregătesc saci cu nisip
pentru o inundaţie
de gemeni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe-ntr-o zi... de gemeni

O fi un semn când ziua-i nota zece
la fericire şi destin
de început de prunci de mamă
şi de-un debut -înspre tot mai bătrân,
bunic, cum se mai spune-
când poţi vărsa o lacrimă
deşi e-o zi-festin?
Că-s două vieţi deodată -un gentleman şi-o damă
în început de gemeni, se copiind, se-ngân-
Massimo şi Maeva... De părinţi date nume!
E-octombrie şi zece,
o altă zi ce altfel în neştiut ar trece
de n-ar fi luat candoare
de-un semn de-amor, de-o floare;
se-mbobocind Simon, el... şi-a mea Daniela,
umplând o boltă-n noi sori, cum picurii umbrela...
Să fie tot deodată;
mamă, gemeni, nepoţi, bunic, mătuşi şi tată???

PS

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi poezi pe frunze şi pe florile de tei...

Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară şi îmi siluieşti nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Şi mă exilezi draconic şi mă dai pe uşă-afară, în galop să-mi număr paşii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Şi va înflori pe pulpă şi pe sâni şi pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre şi în viruşi de iubire dintr-o moştenire-astrală, nu din muze de import...
Poţi să mă mai dori o viaţă şi-ncă una, fără milă, nu-ţi voi ostoi dorinţa de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele şi luna, eu voi poezi pe frunze şi pe florile de tei...
Că am verdele în vene şi un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavoleşti
Şi nu vei putea vreodată să m-alungi şi să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cereşti...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...

Am răni la mâini şi la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Şi cum şi unde-a plâns vocala, într-un sfârşit sau început?

Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năştea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru şi-apoi subit a dispărut...

Eram un embrion de vină în care viaţa-şi făcea loc
Însămânţat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era şi dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...

Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezeşte din visare, la porţi de iad unde aştept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez şi o accept...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă dragoste

În dezbrăcările nopţii
suntem două stele
rază în rază
fugim sub fusta noroasă a mamei
între gemeni şi săgetător
mirosim a dragoste de copil în scutece

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate, Br. Stanciu (short-cut-ul de la boier S.) Aş da o juma' de cavitate nazală a şecspirienei mele [...] | Citeşte tot comentariul

Horoscop – poem diamant

Peşti,
Berbec, Taur,
Gemeni, Rac, Leu,
Fecioară, Balanţă, Scorpion, Săgetător,
Capricorn, Vărsător – toate zodiile anului
arată cum viitorul şi
destinul ne sunt
scrise în
stele.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce viaţă frumoasă

avem aici în germania
şi ce mame grase aveţi aici în germania
şi ce blonde! spuse lovind
bătrânul câteodată persan sicriul fiilor săi
gemeni plutind cu uşurinţă pe rin ca pe apele
tigrului ca pe apele
eufratului – spuse şi se culcă
cu un balot de nuvele de günter
grass, ah, sub capul plin de aplice
de perete sau zid în aval
al berlinului musculos estival

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele visător

E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliţi
Şi obosiţi, soldaţii-adorm pe suliţi
Când de pe stema porţii zboara ţarca.

Din racle ies strigoi ca să vestească
Şi umblă printre vii, ca printre semeni.
Fecioarele au toate-n pântec gemeni,
Dar toate vor muri fară să nască.

Orbi, cavalerii stăruie la masă
Şi hotărăsc, dar lămpile sunt stinse,
Căci în oraş, flămânde şi învinse,
Oştile-atâtor visuri vin acasă.

................

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!