poezi de clasa 3

Clasa Zero e ceva!

Am aflat că unii zic:
"Clasa Zero e nimic!
E uşor, e multă joacă,
Nu se poate să nu-ţi placă..."

Însă eu vă spun aşa:
Clasa Zero e ceva!
Ori la sat, ori la oraş,
Ca un pui de românaş

Am program adevărat
La dejun, la îmbrăcat,
Şi de-acuma sunt mereu
Mai atent în drumul meu.

Să se spună despre mine
Că sunt harnic, ce minune!
Şi vă spun din nou aşa:
Clasa Zero e ceva!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul a iubi

Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit

Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.

M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.

Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superba clasă a amintirilor din copilărie

Dragi copii
vă mulţumesc
că
mi-aţi făcut loc
în
amintirile voastre
Şi-n
această clasă
am onoarea
să vă fiu coleg
Colegul Copilăriilor Voastre
ştiurlubatice
Vorba lui Nică
Primul Nostru Coleg
De Eminescu
nici nu mai am cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (14 iunie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi poezi pe frunze şi pe florile de tei...

Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară şi îmi siluieşti nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Şi mă exilezi draconic şi mă dai pe uşă-afară, în galop să-mi număr paşii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Şi va înflori pe pulpă şi pe sâni şi pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre şi în viruşi de iubire dintr-o moştenire-astrală, nu din muze de import...
Poţi să mă mai dori o viaţă şi-ncă una, fără milă, nu-ţi voi ostoi dorinţa de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele şi luna, eu voi poezi pe frunze şi pe florile de tei...
Că am verdele în vene şi un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavoleşti
Şi nu vei putea vreodată să m-alungi şi să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cereşti...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în prima zi de şcoală

Am cunoscut-o în liceu
Închisă-n clasă răbdătoare
Parfum discret îmbietoare
Nu prea-mi plăcea şi totuşi eu...

Eram dispus la o-întrebare
S-o iau? S-o las sufletul meu
A cunoscut-o in liceu
Închisă-n clasă răbdătoare...

Atât i-am spus că-mi este greu
Să o deschid (la întâmplare)
S-a prefăcut că nu o doare
Era o carte ce mereu...

Am cunoscut-o în liceu!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce bogat am fost...

O, io, io...
Ce bogat am fost
în clasa a şaptea
primară!

Stătea în prima bancă.
Părul ca noaptea,
iar ochii de viezure -
iaz înserându-i pelinul.
Breton, uniformă albastră
ca floarea de in.

Era
cea mai frumoasă fată
din clasa a şaptea...

Odată
întorcându-se,
spre ultima bancă,
mi-a zâmbit,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Ichim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...

Am răni la mâini şi la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Şi cum şi unde-a plâns vocala, într-un sfârşit sau început?

Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năştea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru şi-apoi subit a dispărut...

Eram un embrion de vină în care viaţa-şi făcea loc
Însămânţat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era şi dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...

Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezeşte din visare, la porţi de iad unde aştept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez şi o accept...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua profesorilor

Zi de vară călduroasă,
Deşi toamna a venit;
Ies elevii de prin clasă:
Liber astăzi au primit.

- Ura, profesorul n-a venit!
Probabil şade pe-acasă;
Astăzi e sărbătorit
Şi-am rămas singuri în clasă?

- Poate vine mai târziu
Să ne-nveţe carte,
Repetent nu vreau să fiu,
Dă-te... într-o parte!

- Oo, că n-ai înnebunit
Intră-n clasă: hai, citeşte!
...
-Fugiţi, că profu'-a venit...
Cine-i lipsă: o păţeşte!

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (5 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la "Tu Nichita" de Mircea Cărtărescu...

Eram prin clasa a treia ca la tren
când a intrat Nichita în clasă cu o leoaică
ce îl purta de lesă.
Învăţătoarea
ne-a încolonat între bănci şi am cântat imnul
de stat şi aşteptat
acel moment plin de iubire.
Eu nu înţelegeam nimic din toată chestia aia
aşa că am râs!
Am fost aruncat în şuturi afară din şcoală
cu promisiunea că nu voi participa
la cuvântarea
Iubirii.
Aşa că m-am dus pe bloc cu un vecin
şi întinşi pe smoală
ne întrebam dacă Dumnezeu
poate fi cumpărat cu un leu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

buchet pregătit -
elev emoţionat
păşind în clasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!