plini

Ramona: Suntem o pereche potrivită. Părinţii noştri sunt plini de datorii...

replică din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating (vorbind despre oamenii din fotografiile vechi făcute la ceremonii de decernare de premii): Nu sunt chiar aşa de diferiţi faţă de voi, nu? Aceleaşi tunsori. Plini de hormoni, exact ca voi. Invincibili, exact cum vă simţiţi voi. Toată lumea e a lor. Se cred meniţi pentru lucruri măreţe, exact ca mulţi dintre voi. Ochii lor sunt plini de speranţă, exact ca ai voştri. Au aşteptat oare până ce a fost prea târziu să facă din vieţile lor măcar o frântură din ce erau capabili? Pentru că, vedeţi, domnilor, acum aceşti băieţi servesc drept îngrăşământ pentru narcise. Dar dacă ascultaţi cu mare atenţie, îi puteţi auzi şoptind moştenirea lor pentru voi. Haideţi, aplecaţi-vă. (Elevii se apleacă.) Ascultaţi cu atenţie, o auziţi? (Şopteşte cu o voce aspră.) Carpe – auziţi? – Carpe, carpe diem, trăiţi clipa băieţi, făuriţi-vă vieţi extraordinare.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (exasperat): Trebuie să fie tipografia... Nu mai pot, Nina!... Simt că-mi cedează frânele...
Nina (se aruncă asupra lui): Mişule! Desfrânează-te şi tu puţin! Lasă telefonul să sune! Suntem tineri şi plini de elan! Dă-l dracului de ziar! (Se întinde peste el.) Muncim pe brânci! Ne spetim pentru a spori miliardele unor milionari de carton... Aşa nu se mai poate... Avem şi noi dreptul la puţină viaţă personală... (Îl sărută.)
Mişu: Te iubesc, iubito... (O sărută.)
Nina (îl imită, plină de dragoste): "Te iubesc, iubito!"... Scumpule! Te rog frumos! Fără pleonasme...
Mişu (drăgălaş): De ce mă întrerupi?
Nina (oficială): Corectura intră tot în obligaţiile mele de serviciu...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating (arătându-le băieţilor o poză veche de grup cu foşti elevi ai şcolii): Nu sunt prea diferiţi de voi, nu? Aceleaşi tunsori. Cu hormonii tropăind, ca şi voi. Invincibili, la fel cum vă simţiţi şi voi. Lumea toată e a lor. Crezând cu tărie că îi aşteaptă lucruri măreţe în viaţă, la fel cum cred mulţi dintre voi, cu ochii plini de speranţă, exact ca ai voştri. Au aşteptat oare până era deja prea târziu ca să realizeze măcar un dram din ceea ce erau capabili să facă cu vieţile lor? Pentru că vedeţi voi, domnilor, băieţii aceştia sunt acum îngrăşămând pentru narcise. Dar dacă ascultaţi îndeaproape, îi veţi auzi şoptindu-vă moştenirea lor pentru voi. Haideţi, păşiţi mai aproape. Ascultaţi atent, auziţi? Carpe... auziţi? Carpe, carpe diem, trăiţi clipa, băieţi, transformaţi-vă vieţile în ceva extraordinar.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugene: Ştiu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi şi o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înţeles niciodată. Îşi acoperea vânătăile şi tăieturile şi îl primea înapoi. Pentru că o implora şi plângea. Şi acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să ştii ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Şi într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani şi nu îmi mai era frică de el. Şi când l-am privit în ochi şi i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, şi-a dat seama. Şi-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Şi stau în faţa casei. Ţip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă loveşte în cap cu o scândură şi îmi sângerează urechea. Şi mă târăşte. Mă târăşte în spatele casei în garaj. Şi pleacă. Un minut... cinci minute... nu ştiu. Apoi se întoarce. Şi mă stropeşte. Mă stropeşte şi nu înţeleg. Nu înţeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înţeleg. Şi apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roşie din camion. (Plânge.) Şi se uită la mine pentru ultima oară... şi aprinde chibritul. Şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacţie.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îţi pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu păţească şi Trevor acelaşi lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!