planta

Pronostic

Febleţea
Unui poem
Se naşte
Ca o grădină
În primăvară
Din seminţe
Sau din răsad
Plantă cu plantă
Floare cu floare
Până la stadiu
Consacra
De buchet
Care evident
Se va dărui
Cu pasiune
Fiinţelor dragi
Pe criterii
Apartenenţă
La familia
Celor iubitori

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te sărut, confratern

O plantă firavă
străpunge betonul,
ca glonţul cel iute!

Că-i spin sau agavă,
salută fotonul,
puteri neştiute...

Iar versurile-ţi, Miss,
străpung Universul,
întocmai ca planta firavă.

Prin flori de cais,
îţi zumzăie sensul
poemelor dulci, de iznoavă...

Hei, Miss, priveşte-mi în gânduri,
serveşte-mi, pe tavă, iluzii,
dă-mă cu capul de toate poemele tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planta

Planta asta agăţătoare o sa ne doboare zidul
He, he…
Degeaba te faci că nu ştii ce-i iubirea.
Cum ce e…?
E o’ntrebare!
Scrisă pe frunze, pe muguri
Pe nisipul din mare.
Rădăcinile mici mi-au străpuns mâinile
Ochii mi-s acoperiţi de-ncolăciri…
Oare-mi va surpa temelia?
Mă voi unii cu pământul căzând?
Pe-o parte, pe alta
O caracatiţă cu rădăcini din firişoare
Mlădiţă cu gust de cătuşă
mi-a pironit tencuiala pe ziduri
şi mi-a mărit semnul de-ntrebare.
Ce-i?
Iubire,
Pasiune,’nşelare,
Semn de mirare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornamentală

E ca şi-o plantă de monumentală,
Un scump dorit, de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală;
Ţie dependentă, în totalitate, e-un excipient...

N-are niciun habar de întreţinere,
Niciun produs nu-ţi dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menţinere...
Nu are preferinţe de stăpân, i-e orişicum.

S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec
Spaţiu-i devine mic şi mai mult vrea;
Pretenţiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec...
E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA!

Şi se pretinde, fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Şi moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă vocea-nţelepciunii ce spune dintru început:
Viaţa e scurtă. Omul nu se aseamană c-o plantă
ce poate creşte mai înaltă,
după ce coasa a trecut

catren de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calvin Cambell

Voi care negaţi existanţa Destinului,
Spuneţi-mi cum se face că pe partea din faţă a dealului
Care coboară către râu,
Expusă soarelui şi vântului de sud,
Această plantă extrage din sol şi aer
Otravă şi devine mătrăgună otrăvitoare,
Iar cealaltă plantă absoarbe din acelaşi sol şi aer
Elexiruri şi culori dulci şi devine zmeură?
Şi amândouă prosperă.
Puteţi blama Spoon River pentru ceea ce este,
Dar pe cine aţi putea blama pentru voinţa din voi
Care se hrăneşte din ea însăşi făcându-vă să fiţi rubarbă,
Pălămidă, ciuline sau brusture,
Şi care niciodată nu va folosi solul sau aerul
Pentru a vă face să deveniţi zorele sau iasomie?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu

ai toţi muşchii ce bine ar fi
pe planta maimuţelor
(?!) – capucino
din câte îmi amintes se prea bea
şi în capitala indiei mici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac

Ursul de la hibernare
Pune sângele-n mişcare
Cu-această plantă de soi
Cu miros de usturoi,
Bună chiar şi pentru noi,
Iar voi dacă o ghiciţi
Vă rog să o... denumiţi!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul – poem diamant

Întindere
de nisip
cât un ocean
când soarele nemilos încinge
cu razele sale tot pământul
arzând necruţător orice plantă
trecătorul grăbit căutând
iluzia unei
oaze.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!