picaturi roua

Doctorul: Dumneavoastră aveţi nevoie de o cură cu apă minerală.
Pacientul: Şi câte picaturi să iau pe zi, domnule doctor?

replici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: Am cunoscut o fată care are o soră geamănă şi seamănă ca două picături de apă. Cum pot evita să mă dau la cea greşită?
Radio Erevan: De ce doriţi să evitaţi acest lucru?

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pintel: Niciun motiv de nelinişte, doar o înţepătură în deget, câteva picături de sânge...
Twigg: Fără greşeli de data asta. E doar pe jumătate Turner, îi vărsăm tot sângele.
Pintel: Atunci cred că ai motiv de nelinişte.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (bea ultimele picături de apă din ulciorul cu apă al lui Sam): Nu vai mai rămâne niciun strop pentru drumul înapoi spre casă.
Sam: Nu cred că va mai fi un drum de întoarcere, domnule Frodo.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oberon: Fiecare zână să stropească cu roua binecuvântată a câmpurilor toate odăile palatului, ca pacea să domnească pretutindeni aici...

replică din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul V, Scena X, după William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Ah, de s-ar topi pe mine carnea asta pângărită, să se preschimbe-n roua cea mai pură.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariel: Corabia regelui
E ancorată în loc sigur; în golful adânc, – unde cândva
În miez de noapte m-ai trimis, nescuturată rouă să-ţi aduc,
Din tulburatele Bermude –, acolo e ascunsă.

replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan şi-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roşii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forţa să mă ridic! Totdeauna Ţi-am fost pavăză! Ei nu în mine ţintesc, ci în Tine, Doamne! Şi vina mea e că Te slăvesc... Am înţeles... Trebuie să port şi eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneţii mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în faţa demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputinţa mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparţine... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!