paznicul+mi-a+inchis+cavoul

Romanţa mortului

Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas afară-n ploaie...
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă
Şi se-ndoaie
Să-mi sărute golul negru ce-mi pluteşte în orbite,
Să-mi sărute alba frunte –
Freuntea ce-mi ştia secretul
Aiurărilor trăite –
Şi să-mi şteargă de pe oase picăturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul şi-am rămas în ploaie-afară.
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai noştri dorm în paza lumânărilor de ceară –
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Şi pe crucile de piatră să cetesc ce-au scris cei vii.

Şi-am cetit...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cavoul unui avar

Doarme-aici, de mult uitată,
Soaţa-mi ce se săvârşi;
Mi-a fost scumpă viaţa toată,
Dar cavoul şi mai şi.

epigramă de Dimitrie Jega din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, după ce m-am îmbătat zdravăn, mi-a venit cheful să plec la curve. Din păcate, paznicul nu m-a lăsat să intru cu niciun chip, spunându-mi politicos că totuşi sunt prea beat pentru a putea intra în clădirea Parlamentului.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lagărul

Lagărul mi-a furat copilăria şi mi-a închis cerul de deasupra-mi
Lagărul mi-a luat forţa braţelor şi speranţa din priviri.
Lagărul mi-a ucis familia
Din om liber, m-a făcut prizonier.
......................................................

Lagărul m-a ucis într-o zi de vară timpurie,
Iar eu am reînviat în primăvara următoare,
Liber, cu privirea netemătoare
Am ieşit de acolo puţin mort şi puţin viu,
Dar triumfător,
Mai mult palid decât trandafiriu.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Roşu: Neisprăviţilor! Caraghioşilor! Întoarceţi-vă cu faţa la mine. Paznic! Unde eşti? (Paznicul dă din umeri.) Vino aici! Ajută-mă să pun sus tabloul! (Paznicul vine. Se chinuie amândoi şi până la urmă reuşesc să agaţe tabloul. Îl privesc cu toţii câteva secunde. Tabloul cade iar.)
Tânărul: Li-ber-ta-te!
Omul Roşu: Vă mănâncă pielea.
Tânărul: Li-ber-ta-te!

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte în basm

Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,
Un ornic socoteşte când a murit monarcul
Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn -
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte şi umbra mea de domn.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia trubadurului mincinos este cavoul în care suspină visuri blonde de femei.

citat celebru din Ion Minulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavoul

Un cavou luxos şi mare, cu sculpturi şi cu citate,
Ultima deşertăciune-i şi suprema vanitate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă paznicul depărtărilor tale

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfăşor
pe-a mărilor tale însingurare;
să însoţesc a fluviilor cale
şi de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopţii să cobor...

În ţările-ţi pustii să mă trimiţi,
de vânturi nemiloase răscolite,
cu mari mânăstiri ce stau ca veşminte
în jurul netrăitelor vieţi.
Acolo vreau cu pelerinii să rămân,
prin nici o amăgire despărţit
să nu mai fiu de al lor glas şi chip,
şi-n dosul unui orb bătrân,
s-apuc pe-un drum nebănuit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

paznicul de far
se înşela uneori -
se născuse orb

haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!