patrie+de+dumitru+matcovschi

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gata...

Neîntreruptă patrie
a urmei de bici şi a ridicării de glas —
şi a celor ce spun că la început a fost cuvântul, şi a celor ce nu spun nimic,
patrie fătată în zodia botniţei şi hrănită de ugerul spitalelor de nebuni,
patrie din spatele unui zid
şi
patrie însămânţată la coada ochiului de către cele ce s-au întâmplat prea devreme sau prea târziu,
patrie din capul locului,
patrie a tuturor celor ce vor fi uitate: a lucrurilor care nu înseamnă nimic şi a celor ce rămân neschimbate… Neîntreruptă patrie
a şirului indian şi a rostogolirii pe scări —
şi a harului de a fi exact în acelaşi moment, şi a vorbei de duh, şi a duhului cu pasul ferm printre plăsmuite norduri şi icoane abrupte,
patrie ascunsă în sfiala tâmplei
şi
patrie căzută din cerul gurii în groapa cu lei…
Neîntreruptă patrie
a numelui meu, a pragurilor şi-a cheremului —
a celor ce-au ajuns cu o clipă mai târziu şi a celor ce redau cu lux de amănunte nodul din gât,
patrie a iniţialelor şi a caprei de pod, şi a straiului sobru de papagal al poeţilor odihniţi,
patrie a oricărui fel de poeţi
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Ancelin Roseti din Împăierea lumii (2004)
Adăugat de Mihaela Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie de seminţe

Patrie de seminţe plutind în lumină
Străluminând zare de zare
Noi suntem fiinţa ta care
Nicicând nu se termină.

Foşneşte istoria sub pleoapele tale
Ochiul tău magic ne arde în sânge
Ca să ne scoată din visele noastre
Un continent de miresme nu ar ajunge.

Patrie de seminţe germinând inocente
Veşnicia noastră sub ierburi solare
Respiraţia ta se cheamă viitor
Durerea ta oricând ne doare

Cerul nostru e un zbor înalt
Nu aşteptăm aripile târzii
Patrie de seminţe respirând prin idee
Sângele tău arde sensuri înalte şi vii.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Patrie...

O patrie nevinovată
De toţi cei plecaţi uitată
Strămoşi rămaşi de pază
La iubirea nestinsă... Rază
Un codru cântând a jale
De dorul stăpânei sale
Moldovă – zare nesfârşită
Câmpie de Dunăre iubită.

Privind, spre a ta fereastră
În zare de dimineaţă
Să vezi păsările ce zboară,
Să auzi a Moldovei vioară.
Căci aici de te-ai născut,
Câmpurile de i le-ai văzut
Inima iţi va cânta,
Iar sufletul îţi va dicta –
O iubire flămândă de patrie,
Un dor nesfârşit de meleaguri.
O, Moldovă tărâm ceresc

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Mă bucur că am, mamă şi am tată
Mă bucur că am fraţi, şi am surori,
Mă bucur că am casă şi am masă,
Că am soţie, fiice şi feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci şi curgătoare
Prin suflet, prin iubire şi destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l ştiu,
Cel mai frumos şi cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoşi ce au luptat viteaz
Şi mi-au lăsat drept sfînta moştenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri şi azi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Într-un timp părul mă târâia dupa el
acoperită trăiam după o perdea strălucitoare
în spatele ei eu ascundeam o patrie
şi multele mele trăiri, căzute în gol
alteori, atârnam bolnavă de frică
spânzurându-mi eu, singură, aşteptările...
până-ntr-o zi când mi-am tăiat vârfurile
şi-am înţeles că nu mai am rădăcini în cer,
că regatul frumuseţii începe cu un păr
împletit în cunună
ca o patrie...

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

... ierni ce ni se-aşează-n mugur,
vin ce n-a vāzut vreun strugur,
pāduri fārā de pādure,
rugi de mure, fārā mure,
cântec searbād fārā vers,
ciocârlii în zbor invers,
pâine albā, fārā grâu,
râuri repezi fārā râu,
patrie cu şerpi la sân,
ţara mea fārā stăpân...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Patrie mor

Departe de casă, într-o groapă adâncă,
Feriţi oarecum, de primejdii prea multe,
Un vânt mai puternic loveşte în stâncă
Ce scoate un vuiet şi începe să cânte.

Cu gândul la mama, la fraţi şi surori,
Dispare ecoul printre stâncile mari,
Aş vrea doar o veste, dar fără fiori,
Pe aripi de gloanţe şi foc de tunari.

În noaptea pustie sub obuze de tun,
Stând în tranşee mă loveşte un dor
Şi-atuncea „ZE-BEUL sub cap eu mi-l pun,
Dacă asta mi-e soarta, „Pentru Patrie mor”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!