patat

Mai bine sărac şi curat, decât bogat şi pătat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galilei ne-a demonstrat că şi Soarele-i pătat.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herschel a eliminat acoperişul pătat al lumii şi a expus profunzimile incomensurabile ale spaţiului, plin de sori colosali, ce navighează la o depărtare de miliarde de leghe.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picturile rupestre

Picturi rupestre imi pateaza
creierul si fruntea
se sparg in tandari
subtiri, se reunesc apoi
pictate fals in creier
si pe frunte...
Nu vreau sa stiu ce sunt
picturile rupestre de demult
ele ma cheama insa peste vreme
unde candva eu le-am patat
cu sange ne-nceput
ca un balsam...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

In parc

Acum stă parcul devastat, fatal,
Mâncat de cancer şi ftizie,
Pătat de roşu carne-vie -
Acum, se-nşiră scene de spital.

Atunci, râdea,
Băteau aripi de veselie;
Parfum, polen şi histerie, -
Atunci, în parc şi ea venea.

Acum, cad foi de sânge-n parcul gol.
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nşiră scene de viol...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi poţi trece prin mine

desculţă
eşti atât de caldă
şi plină de muguri
iar eu
sunt
transparent
ca o meduză
ce-şi trage
clopotul
printr-o călimară
cu cerneală albastră
păşeşte cu pasul inimii
peste palmele-mi ude
nu te sfiii
sunt doar rampa de lansare
a pescăruşilor argintii
care-ţi întind
cearşaful pătat
de curcubeul ochilor tăi
peste trupurile flâmânde

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irina cu părul de aur

Tu-i eşti acestei ţări regină?
Pe-aici e-un zid pătat de sânge
Sirena, ziua când să vină,
Prin mahalale triste plânge.
Tu-i eşti acestei ţări regină,
Acestor plaiuri jefuite
De răzvrătiţi ce le-au lăsat
Fără frumosul rod bogat?
Bălaie, tainică Irină,
Tu mi-ai răspuns: "Nu sunt regină
Decât a visului meu, iată".
Nu ştiu, sirena când suspină,
Spre ce masacre paşii-mi cată.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum vitae

Angajaţi-mă salahor de vise,
Să pun pe raft iluzii-n galantar,
Chiar dacă în prealabil-s interzise
Şi-nchise-n boabe mari de chihlimbar.

Puneţi-mi jugul catapetesmei lumii
Şi să împing vagoanele de lacrimi,
Să le arunc, din marginea genunii,
Când sângerează sufletul, de patimi.

Puneţi-mă să vând false emoticoane,
Îmbrăcat în uniformă de paiaţă
Pătat pe frunte, cu roşul din icoane
Când iau şuturi în fund, de la viaţă!

Sau portar, la al veacului bordel,
Cu nimfele lui Bachus şi Priap,
Să fiu şi gunoier şi menestrel,
În lumea asta, în care-abia încap!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 109

Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deşi în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Eşti sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa şi dac-am umblat
Prin alte părţi, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Şi nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat şi-am fost complet orbit
Ca să renunţ la tot binele tău;

Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu eşti în el.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinarul

Ah, felinarul stins, la colţ de casă,
Stingher, pătat de gaz şi de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Şi că de-acuma toţi în pace-l lasă
Să doarmă liniştit şi să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuieşte epoci viitore,
Cu stâlpi – în lucu-i – de metal vopsit
Şi cu lumini puternice pe creştet,
Ce strălucesc ca nişte stropi de soare...
Se simte mic, uitat şi-atât de veşted
În toropita nopţii atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-aşa, umil, cum paşnic vegetează,
El şi-a-mplinit modesta lui menire,
Şi astăzi – în obşteasca devenire –
Simbolizează un sfârşit de eră.

poezie clasică de I.M. Raşcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!