Poezii despre paroxism

Rezultate pentru paroxism în creaţii poetice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Sufletism

Să fie umanism
Cu patriotism
Fără pesimism

Să facem turism
Cu profesionalism
Nu cu scepticism

Să fie pluralism
Cu mult optimism
Fără extremism

Să facem altruism
Cu ceva pozitivism
Nu cu oportunism

Să fie angelism
Fără de cinism
Până la paroxism

poezie de David Boia (14 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre umanism, poezii despre turism, poezii despre scepticism, poezii despre pesimism, poezii despre patriotism sau poezii despre optimism

Paroxism

plouă istoric
parcă omenirea ar plânge
pe braţul planetei

albatroşii nu mor
o dată cu zarea
marea îşi duce destinul
pe talazu-nspumat
cu peştii
şi verdele crud
din cântecul mierlei

ştii tu ceva
despre nervură şi frunză
adn?

plouă confuz
bolnav
aproape isteric

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Somnul

Mă faci să uit...
Ziua care a trecut
Eşti antidot, calmant:
Uitare, vis, afrodisiac.

Când conştiinţa ne ajunge
La paroxism, tu vii, din nou,
Şi-nchizi, ploapele, încet,
Fără să ştim.

În fiecare seară, îmi iei gândul
De-a zdruncina pământul.
Şi iarăşi mă adormi, uşor. Mă minţi,
Că sunt nemuritor.

Cine mintea ne-o adoarme?
Pe un pământ, învârtindu-se, cu greu:
Eşti natura însăşi, sau însuşi Dumnezeu?
Nu ştiu. Dar, noaptea, oricine ai fi
Te chem, să mă adormi mereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Paroxism

M-am îmbrăcat de înmormântare
să-ţi aud gândurile,
mai ales cele fără somn,
când te privea răsăritul
printre flori
dincolo.

Poate că voi înţelege ce s-a întîmplat
cu povestea ta neobişnuită din ziua de dinainte de ieri
când m-a trezit în zori,
ca o strânsoare în jurul gâtului,
invitaţia ta blândă la reculegere,
parcă fără părere de rău,
într-un joc al tăcerii.

Şi dintr-odată a început să plângă iarba
pe acolo pe unde o ascultai cum creşte.
fără să văd că-mi lipseşti cu fiecare zi
tot mai mult caut un motiv
de dragoste

[...] Citeşte tot

poezie de Eli Gîlcescu (15 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi poezii despre început, poezii despre tăcere sau Ne poţi propune o poezie de dragoste?

Prostia pe grade

Nici nu mi-aş fi închipuit ce bine-i să fi prost;
Doar s-ai tupeu perfid, să trăncăneşti fără de rost!...
Că sigur vei găsi imensitate de fideli, fidele,
Toţi asemănători d-inepţi, de hoţi, de jagardele.

Unele, unii-s mult mai proşti; căci prost trebuie să fii,
Să ai ceva adică, aproape chiar să... ştii,
Inconştient, că nu eşti chiar cretin;
Adică prost de lene, imbecilitate... nu în destin!

Şi-atunci există şi categoria nuli sau nule,
Ce n-au cale de-ntors; ce ştiu s-alerge numai după...(libelule),
Să-şi întreţină corpul, fizicul spre desfătare...
Mai rău însă-i c-ajung vedete!? Grav, chiar... directoare.

Iar culmea gravităţii-i când din teribilism
De la alţi proşti puşi, ajung ei, ele... un paroxism
Şi chiar pot duce sau conduce o lume inocentă
Spre dezvoltare planetar-a propriei prostii... Transmisă prin placentă!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre fidelitate, poezii despre lene, poezii despre inocenţă, poezii despre existenţă, poezii despre dezvoltare, poezii despre devenire, poezii despre cunoaştere sau poezii despre corp

Briciul lui Occam

Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... şi femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veţi numi veşnic, Haborym!
Prima oara ţi-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuţită şi mă plimbam pe jugulara
Dorinţelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puţin barbar, deşi nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îţi auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi ştia numele, dar striga răguşită
Therese, Therese... philosophe!
Puţin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezenţe de... tu.
Te-am căutat prin romane şi lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu ştiam ce, dar ştiam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion