parea

Robin: Dar te-am văzut cum împingeai femeile şi copiii din calea ta într-o panică nebună! Te-am văzut cum i-ai trântit la pământ! Şi când ai ieşit, i-ai lăsat pe ceilalţi în urmă!
George: Aparent. Aparent, pentru un necunoscător, pot să înţeleg de ce aţi avea impresia asta. Ce părea împins... ce părea trântit... era o precauţie de siguranţă! Într-un incendiu, stai aproape de pământ, nu-i aşa? Şi când am ieşit pe uşa aceea, nu lăsam pe nimeni în urmă! Oh, de fapt e exact invers! Mi-am riscat viaţa ca să mă asigur că ieşirea era liberă. Alte întrebări?
Pompierul: Cum trăieşti cu tine însuţi?
George: Nu e uşor.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea: Dragul meu, mă iubeşti?
El: Da.
Ea: Cât mă iubeşti?
El: Oricât ar părea de ciudat.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce zici, acum?
Mihai: Ai dreptate, e ciudat... Tu, ce crezi? Care-i bănuiala ta?
Lucian: Eu aş vrea să aflu mai întâi părerea ta, dacă nu te superi...
Mihai: Păi, se refereau clar la tine, ca la un secret al dumnealor, păstrat de-a lungul anilor, care acum ar fi aici, în siguranţă, pe Proxima... Luci, crezi că ar fi posibil ca domnul director să fie, de fapt... Adică, dânsul... Tatăl tău?! Domnul director, Luci?!
Lucian: Da, asta bănuiam şi eu, dar speram că doar mi se părea mie...
Mihai: Nu, nu ţi se părea, asta reiese clar din cuvintele acelea.
Lucian: Ah, nu... Nu se poate!
Mihai: Luci...
Lucian: Sunt bine, n-am nimic... Deci, de fapt din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui, nu din alt motiv...
Mihai: Păi, eu nu ştiu ce să-ţi spun.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doamnă: Vi se va părea că sunt nebună - par de 60 de ani, nu-i aşa? În realitate am 25. Nu deţin niciun mijloc să v-o dovedesc. Vă implor doar să-mi ascultaţi povestea şi să nu mă goniţi înainte de a fi terminat.

replică din romanul Hoţii de frumuseţe de Pascal Bruckner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul gropar (sapă şi cântă):
În tinereţe când iubeam, iubeam,
Mi se părea o mare desfătare
Şi timpul, of, în loc l-aş fi oprit, dacă puteam,
Doar că s-a vădit a fi, of, o-nchipuită răsfăţare.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Şi totuşi am avut o asemenea prietenă, i-am simţit inima, sufletul mare înaintea căruia mi se părea că sunt mai mult decât eram, fiindcă eram tot ce puteam să fiu.

replică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloten: Ascult-aici, băiete, dacă te laşi de fărădelegi şi intri în slujba mea vrednică slugă, să-ndeplineşti sârguincios tot ce-ţi poruncesc, chiar nelegiuit de ţi-ar părea vreodat' a fi, complet devotat şi fără ocolişuri, atunci, da, aş putea crede că eşti om de omenie.

replică celebră din piesa de teatru Cymbeline, Actul III, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dave: Se spune că nevoia e mama invenţiei. Când am primit un calculator prima dată, părea aşa de complicat. Mi-am spus: "N-o să-i dau niciodată de cap!" Apoi am aflat că prin el am acces gratis la pornografie. I-am dat până la urmă de cap.

replici din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Makunga: Cine ar putea ocupa locul lui Zuba? Se oferă cineva? Nimeni? (Un leu se ridică în picioare.) Tu, domnule! (Răsuceşte sceptrul spre leu şi îl loveşte "accidental", lăsându-l lat.) Oricât de nepotrivit ar părea, cred că aş putea prelua această sarcină dificilă.

replică din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar, ce face?
To Kuny: Cine?! Ah... Lucian... Nu ştiu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.
Lia: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aş fi crezut în stare de aşa ceva.
To Kuny: De ce, draga mea? Plânsul e totuşi un gest atât de uman. Prin asta dovedeşte că şi el este totuşi doar un om, o fiinţă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.
Lia: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla aşa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puţin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situaţie. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.
To Kuny: Şi totuşi, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o fiinţă umană, dar ce fiinţă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!