p�ine

Întâmplarea e ine­vi­ta­bi­lul apărut din senin.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi mă vei căuta, dar caută-mă acum, mâine
s-ar putea să fie prea târziu.

Lucian Haşa (12 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oriunde ai fi, dacă ai o idee fru­moasă, o ur­mă­reşti asiduu, treci peste greută­ţi­le ine­rente, poţi fa­ce lucruri bune.

citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru Moş Crăciun

Iartă-mă că te salut numai din uşă...
Te-aş pofti şi-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă
Şi acelaşi vechi refren de panoramă!...

Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun...
Dar eu - zău - nu văd de ce mai vii!...
Ce folos că eşti bătrîn
Şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!...

Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele...
Tu - e drept - n-ai fost decît aşa cum eşti -
Omul cu păpuşi de porţelan
Şi acadele...

Dar eu nu mai sînt copilul de-altădată,
Să mă-ncînt numai de chipuri ce se şterg -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor prin m(â)ine

Încet, tot mai încet,
în voia gândurilor,
prin iarbă,
prin fântâni,
prin răcori,
neîntâmplător,
oricât de ciudat ar suna,
de acolo încep să visez

poezie de Eli Gîlcescu (1 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

N-ai putea sã vezi
niciodatã dincolo de rostire,
dacã gândul
cã urmele tale pot fi strã ine
de paşii acestui timp
te va întoarce.

Dincolo de multul acestei clipe
auzi respiraţia plinã a vieţii
în sensuri.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să observe efectele dăunătoare ale mâniei, să ştii că nicio nenorocire nu a costat mai mult neamul omenesc. Vei vedea massacre şi otrăviri, haine de doliu la ambii împricinaţi, oraşe distruse şi pierirea unor întregi neamuri, personae de vază scoase la vânzare sub lancea concetăţenilor, torte puse sub acoperişuri şi focuri pe care zidurile cetăţii nu le mai pot îne înăuntru, ci mari întinderi strălucesc în lumina flăcărilor duşmane.

Seneca în (Despre mânie)
Adăugat de Florin Mercaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și unicul mod de a rămâne sinceri cu noi înşine, dezvoltându-ne o luciditate "de învingă̆tor", este să ne întrebăm tot timpul: este cinstit ceea ce fac acum? e bine? îmi sunt fidel mie însumi? Și apoi să ne continuăm drumul în viaţă̆ ştiind că ne-am ocupat de cauză, că nu suntem în situaţia în care efectul cauzei pe care-o ignorăm "se va ocupa de sine". Luciditate înseamnă să ne dăm seama că nu este nici o diferenţă între a nu şti să citeşti şi a nu citi, deşi ştii. Că nu este nicio diferenţă între a nu putea evolua şi a nu evolua, deşi poţi.

citat din Denis Waitley
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă...

Sa mai dus înc-un secol din viață.
O epocă, o eră, o clipă
Comprimate-n schimbarea la față
Cu percepții de spațiu și pripă

Iar pe cer stă aprins Betleemul
Iar în iesle zâmbește pruncia
Iar amestecă-n sine blestemul
Cu sensații de hău, veșnicia

Din neant înclinat, Vărsătorul
Dezmembrăndu-mi faptura cu ape
Își așterne tristețea și dorul
La picioare, de lume aproape...

În bătaie de vânturi stelare
Energie pe creste de valuri
Curge lin în cavernele care
Sunt și fire și linii de maluri

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (29 decembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consiliul unirii

MOTO
... Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putregiunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții...
Scrisoarea a III a de Mihai Eminescu

Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Oare, chiar va-ntrat în sânge nostalgia după liste,
suptă cu-al trădării lapte, din instrucții caghebiste?
Chiar visați acele vremuri când ne ridicați în noapte
străbunicii și părinții-n pazecișișase, pazecișișapte?
Nu aveați halucinații cu ultime rugi și șoapte,
când li se citeau sentințe condamnaților la moarte?

... Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Douăzeci de ani în urmă furând frâiele puterii
ați pornit nici hăis, nici ceala cu independența Țării.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!