p�catul

rău (vezi şi răutate)

Răul nu e o consecinţă necesară, câtul infinit al unei împărţiri infinite, ci un act liber al omului.

definiţie celebră de Dostoievski
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensionistă

În catul cel mai de sus
Instalându-mă mi-am spus
Ca în atâta mulţime
Să fiu şi eu... la-nălţime.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Egnaţius

Suntem toţi plânşi la-nmormântare...
El râde. N-ai timp să-l descoşi.
E insensibil din născare?!
Nu! Vrea s-arate-n adunare
Că dânsul are... dinţi frumoşi.

epigramă de Catul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

M-a prins cu soaţa lui un ins,
La catul opt, în pielea goală
Şi nu mi-e ciudă că m-a-mpins,
Dar mi-a ţinut, un ceas, morală!

epitaf epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Petru Ioan Gârda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă braţul ei străluci printre altele ca gâtul lebedei lui Lohengrin. Catul Bogdan se ridică, înclinându-se... îi întâlni ochii adânci şi murmură... "Dumnezeule", împreunându-şi mâinile, căci începutul dragostei e ca o rugăciune de pe vremea cerului lui Dumnezeu.

Ionel Teodoreanu în Lorelai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a fost descris drept căderea lui Adam a fost de fapt ridicarea lui - singurul eveniment extrem de important din istoria omenirii. Fără el nu ar exista lumea relativităţii. Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost pă­catul originar ci, în realitate, binecuvântarea iniţială.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie

Nu pot, Cecilianus, decât să-ţi mulţumesc!
Când versurile mele mă-ncumet să-ţi citesc,
Tu, din Catul şi Marsus declami pe dinafară,
Ca astfel ale mele mai bune să-ţi apară.
Dar dacă, Cecilianus, aşa găseşti cu cale,
Recită mai de grabă din versurile tale.

hexagramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Tu ne-ai dat o cărticică. Npuă ani s-o scrii ai stat.
Şi n-am profitat de dânsa fiindcă s-a epuizat.
Concurentul tău la glorii, scrise într-un an sau doi
Un volum cu mult mai mare şi cu mult mai multe foi.
Îi stau cărţile-n vitrină şi-i mai mulţumit, s-o ştii,
Că de ele-or să profite generaţii de... scrumbii.

hexagramă de Catul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colegă (După La bodegă de Ion Pribeagu)

Radu bate-n uşă-n grabă,
La Ileana, catul trei,
Iar colega îl întreabă:
Ca să intri, ai temei?!

Radu, cu o reverenţă,
Pe Ileana ochii-şi plimbă
Şi uitând de-a sa prudenţă,
Are mâncărici la limbă.

- Am temei, pe şleau răspunde
Radu, care-i o figură;
Îmi plac formele-ţi rotunde
Şi te-aş săruta pe gură.

Spre Ileana mâna-ntinse
Cu aplomb, până când soţul
S-a ivit, şi-abia-l convinse
C-o făcea pe şugubăţul.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă arsă

Viaţă arsă, drum parcurs
Labirinturi şi zăvoare
Şi speranţa care moare
După ultimul discurs.

O povară din destul
Ne-a purtat printre meandre
Fericite Alexandre,
Ne întoarcem la Catul!

Libertate cu zăbrele
Ţintele devin factice
Dacă nici măcar în vis
Noi nu mai privim la stele

Plâng albinele de ceară
Neputinţa din unelte
Tinere păduri, ce zvelte
Creşteaţi voi, odinioară!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!