păsat

Miez de poem

acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă căţărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarţa acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie şchioapă... Hiertura-n foc a dat...
Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
"Spurcatu!... Necuratu..." (Iel singur ie de vină!)

Morala

Spre mângâiere — adeseori
Ne trebuiesc... instigatori.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

E o ploaie rece...
Şi de când tu ai plecat
Durerea nu mai trece,
Dar deloc nu ţi-a păsat.

De ore-ntregi plouă
Şi e foarte târziu.
Mi-ai rupt inima-n două,
Totul e aşa pustiu.

Singură de nebună,
Am ieşit afară
Cu ochii la Lună
Aştept durerea să dispară...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel Sulamitei

De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita şi neîmplinita?

Nu i-a păsat că ea e vestita
Deşi înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?

Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.

De ce a fugit Sulamita?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindătorii

Ascultând câte-o colindă
ies în drum să văd copii,
am adus coşul în tindă
vreau să le dau jucării.

Îmi aduc aminte timpul
când eram copil în sat,
mergeam şi eu cu colindul
primeam mere şi păsat.

Uite cum trecură anii
şi privesc în ochii lor,
nu pot să cumpăr cu banii,
nici trecut, nici viitor.

Copiii sunt nişte îngeri,
pentru ei, viaţa există,
vreau să nu mai fie jale,
lumea să mai fie tristă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii stau

tornadă peste sat, femeia
ridică poalele casei de lutişor gălbior
armat cu paie vioaie, vi
oaie în brâul cerului înflorat cu aluzii
iubeşte
cum îi stă bine unui fenomen meteo (?!) a
păsat acelaşi bărbat
pe care soldat foarte chipeş
l-a plăcut şi tatăl ei – şaman comunal – pe
când se privea, pluvial, în oglindă
iubeşte
norii căzuţi în marsupiul de
jucărie trimis de o verişoară din australia
în contul clipelor spulberate, ah, în
copilăria lor la comun, la
anii de-atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere...

Codrule, codruţule,
Să mă ierţi, drăguţule
Că de când nu ne-am văzut
Te-au tăiat cât ei au vrut...
Şi de când m-am depărtat
De tine nu prea mi-a păsat...

Ia, eu fac ce fac de mult
Sunetul drujbei îl ascult
Şi sunt tare supărat
Fiindcă de mine ai uitat...
Codrul parcă-ţi era frate
Tu te-ai dus aşa departe...
Complice eşti la-acest omor
Chiar de n-ai pus mâna pe topor.

Codrule cu râuri line
Plânge sufletul în mine.
N-am oprit măcelul, am ales să tac,
Când multe pentru tine puteam eu să fac...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axel Munthe

Venit din îngheţatul nord
Cu pânza-n vânt, pe-al vieţii bord
S-a dăruit cu toată fiinţa,
Războiului cu suferinţa.

În treaba lui de zi şi noapte
Nu i-a păsat de sănătate;
A împărţit-o tuturor
Până-a rămas nevăzător.

La San Michele, pe o stâncă
A început o altă muncă:
Să-şi scrie marea carte-a vieţii
A bucuriei şi tristeţii.

Sfârşitul existenţei sale
Trăit doar între animale,
În curtea largă adunaţi
Câinii i-au fost şi fii şi fraţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb

mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu şi ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
şi ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se şterg una câte una
stau şi mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol şi gunoi.

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Şi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Ajunşi cu orice preţ în ierarhie,
Aţi pus la cale-o cruntă mârşăvie
Şi în întunericul de nepătruns,
Voi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-aţi vândut aseară pe ascuns.

Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineaţă, îmi prieşte briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-aţi vândut aseară pe ascuns.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!