opresiune

Aversiunile mele sunt prostia, opresiune, crima, cruzimea, muzica lentă.

citat clasic din Vladimir Nabokov
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata artă nu are vârstă, este simbolul iubirii al continuităţii ce se dezlănuţuie odată cu eliberarea omului de sclavie, mizerie şi opresiune.

Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce uşurare simţi când te crezi inaccesibil atât laudei cât şi blamării şi când nu mai ţii să impresionezi pe nimeni! Ciudată uşurare, străbătută de momente de opresiune, eliberare dublată de suferinţă.

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa de opresiune reprezintă mai degrabă o dovadă de slăbiciune. Una de slăbiciune morală şi mai ales fără viitor.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea păcatului perfecţiunea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu fie perfecţiunea - generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre -, ci dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, suntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cât mai puţin rea, singura cu putinţă aici.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de mica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru italieni, barocul este aspectul decadent în care sfârşeşte Renaşterea. Pentru germani, el înseamnă o nouă viaţă a dinamismului gotic, învingător după lunga opresiune în care Renaşterea îl ţinuse. Shakespeare era un autor barbar pentru gustul francez al veacului al XVIII-lea. Ronsard ajunsese un poet necunoscut până când n-a fost din nou valorificat prin fapta lui Sainte-Beuve şi preferinţa Romanticilor.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem descoperi că, fără intimitate, comunitatea poate părea mai degrabă opresiune decât apartenenţă, în timp ce intimitatea fără comunitate poate părea mai degreabă singurătate decât sentimentul de "a fi tu însuţi". Am putea spune, prin urmare, că suntem noi înşine împreună cu ceilalţi în grade diferite, cu toate bucuriile, plăcerile, speranţele, dorinţele, frustrările şi constrângerile ce însoţesc condiţia noastră de fiinţe umane. Astfel, prietenia cu noi înşine înseamnă că trebuie să fi devenit deja prieteni cu alţii.

Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!