olog

Brâncuşi: Un titan cu picioare de lut. Un olog care vrea să zboare.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur lucru pe care nu-l poţi ascunde: când eşti olog pe interior.

citat clasic din John Lennon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 37

Cum tatăl decrepit se bucură din plin
Văzând c-al său copil e plin de viaţă
La fel şi eu, olog făcut de-al meu Destin
Mă mângâi cu fiinţa ta măreaţă.
Căci eşti frumos, bogat, şi nobil, şi deştept
Şi-acestea patru - sau mai multe poate -
Sunt un blazon ce stă de drept pe al tău piept
Şi-a mea iubire-i imprimată-n toate.
Aşa că nu-s olog, sărac, dispreţuit,
Atâta timp cât umbra ta-i concretă
Pentru că-mi dă belşug şi eu mă simt hrănit
Trăind c-un pic din slava ta perfectă.

Să ai tot ce-i mai bun, eu asta îţi doresc
De zece ori mai mult să simt că înfloresc!

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm retro

Cred Doamne dar te rog
ajută necredinţa mea
căci sufletu-mi este olog
însâgerată lacrima

Ajută necredinţa mea
căci singură îngenunchează
şi-atâtea poate dar nu vrea
din trupul tău trimite-o rază

Când singură îngenunchează
o sufletu-mi este olog
absurdul doar mă are-n pază
cred o Doamne şi te rog

Ajută necredinţa mea
că nici nu poate nici nu vrea

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care n-are ce să mănânce îşi face treabă din treaba altora. Nici acum nu face bine! Orbul n-ajută pe olog; flămânzii nu-ndreaptă treaba satului; când gâştele păzesc stratul, puţin îi rămâne grădinarului.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trenţăroşi şi nespălaţi, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteţ decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Ţugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era aşa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moşiile şi le făcea fel de fel de neajunsuri. La naşterea lui Ţugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat să fie p-acolo şi Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise şi, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele şi d-aia era el olog. Din acestă pricină, şi fiind şi săraci, unchiaşul cu mătuşa şi copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiaşilor din sat. De bietul Ţugulea însă râdea şi chiar fraţii lui.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să fac un efort ca să-mi aduc aminte cu m-am purtat cu un olog. Şi asta pentru că m-am purtat cum se cuvine, adică bine. Faptele bune nu pot şi nu trebuie să ne bucure. Bucuria, binele nu se află în fapte, ci în liniştea, în libertatea pe care ne-o aduc.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul foamei

(din romanul Desculţ)

Boierul olog ne-a pus ca la boi, botniţe
Să nu ne atingem de strugurii lui.
Nu te atinge, Tutanule!
Nu te atinge, Trăcălie!
Nu te atinge, Turturică!
Nu te atinge, Gângule!
Nu te atinge, Darie!
Nu te atinge, Ioane!
Nu ne-am înţeles între noi,
Dar e ca şi cum ne-am fi înţeles.
Aveam ochii uscaţi, buzele uscate.
Ni s-a uscat şi umflat limba în gură.
Ne-a pierit setea, ni s-a stins foamea.
Ni s-a lipit pântecul de şira spinării.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar

Furaţi-mi voi lucirea din orbite,
Împleticita teamă să m-atingă,
Stârniţi furtuna ca în piept să-mi stingă
Nădejdile şi împlântaţi cuţite;

Întindeţi ura, să mă prindă-n chingă,
Ochiţi un zbor cu gloanţe ruginite
Şi sloboziţi din văgăuni termite
Să rupă fibre, spaima să mă-nvingă;

În temniţi reci zvârliţi rânjind dreptatea
Ca să rămână doar un searbăd drog,
Cu străji de corbi înconjuraţi cetatea,

Pe tron suiţi un cerşetor olog;
Luaţi-mi voi cu silă libertatea!
Îmi va rămâne-n suflet, când mă rog.

poezie de Adrian Munteanu (16 mai 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 89

Dacă-mi găseşti cusur şi vei pleca,
Acel defect şi eu o să-l detest:
Zi-mi că-s olog, şi-atunci voi şchiopăta,
Părerea ta nu vreau să o contest.
Iubite, tu nu poţi să mă jigneşti,
Schimbarea nu încerca să mi-o explici,
Şi eu mă cert, ştiind ce îţi doreşti;
Devin străin şi uit c-am fost amici.
Dispari definitiv; şi gura mea
Numele tău nu îl va mai rosti,
Ca întâmplător să nu fac vreo belea
Şi de noi doi să-ncep a povesti.

Când mă acuzi, alături îţi voi sta,
Căci ce urăşti şi eu voi detesta.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!