odios

* * *

Am ajuns la uşile altora
Cartoane de aruncat pe jos
Să-şi şteargă de noi, odios...
Jegul din fruntea ţării, zoios

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi etalezi iubiri trecute
E odios pentru cele care vin
Când ai murit din dragoste amin
Nu ne mai desena ia-te şi du-te

catren de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorii în Ţara lui Invers

Cum toate, toate sunt pe dos,
E, deci, firesc, nu-i odios:
Victimizaţi sunt infractorii
Şi acuzaţi sunt procurorii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Când mă iubeşte piatra
care mă izbeşte
absurd abisul vine din adâncuri,
ceaţa mată hoinăreşte pe străzi;
coborâm răsfăţaţi în profunzimi,
umbrele îşi caută singurătatea
se află, se regăsesc, se împlinesc.
Pândim să se reverse cerul.
Ce odios e timpul care ne răsfiră!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până aici ţi-a fost ! urlă

lupul ultramarin către scu
fiţa de un bej absolut odios –
ea
prin pădurea bunicii e palidă palidă
nu pentru că aşa s-a născut
ea
e palidă pentru că se dezbracă prea des
în umbra copacilor –
el
lupul ultramarin s-ar hrăni fără greaţă
acum cu ceva vegetal
de
exemplu cu o fetiţă cu pielea
cusută din frunze scăzute

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui D.A.F. de Sade, cel arestat sub toate regimurile

Trecătorule,
îngenunchează şi roagă-te
Aproape de cel mai nefericit dintre oameni.
El s-a născut în secolul trecut
Şi a murit în secolul acesta.
Despotismul cu frunte hidoasă
Cât a trăit s-a războit cu el:
Pe vremea regilor acest monstru odios
I-a luat în stăpânire întreaga-i viaţă;
Pe vremea Terorii despotismul a reapărut
Şi l-a împins pe Sade pe marginea prăpastiei,
Pe vremea Consulatului despotismul a renăscut
Şi Sade îi este şi astăzi victimă.

epitaf de Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci de arginţi

S-a vândut un om odată,
Pentru trezeci de arginţi
Pentru că voia şi Iuda
Să rămână printre sfinţi...

Trist mijloc pentru tortură,
Enigmatic ochi de drac,
Greu a chinuit prin veacuri
Viaţa omului sărac...

Sunet de argint sinistru,
Odios metal flămând,
Cu reflexe de lumină
A hrănit un om de rând...

Blestemat să fie omul
Care s-anăscut sub soare,
Cu arginţii săi netrebnici
Născociţi pentru vânzare...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de jale

aici este şi raiul şi iadul odios
gonesc împreună în ritm alert
e ca o simbioză cu sens melodios
Dracula e simbolul Romăniei cert

turma de vise coboară de pe munte
pajişti s-au uscat în drumurile mele
ţara mea de-ar fi cu o stea în frunte
zei negri-ar abdica n-ar mai fi sechele

glie minunată de zei eşti trădată
cu spatele la tine au chef de putere
treptat te vând bucată cu bucată
oamenii de rând trăiesc patimi mizere

tărâm de basm cu stăpâni blestemaţi
afundă în prăpăstii Carpaţii bărbaţi

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de...

De vreţi să vă rămână ochii-n soare,
Făceţi-vă că plouă-n continuare,
Lăsaţi nenorocirea să vă dea târcoale,
Nu luaţi în seamă răul ce vă iese-n cale.

Priviţi dezastrul ca pe-un pas în faţă,
Nu-i fluturaţi nimic pe la mustaţă,
Ce l-ar putea face să nu mai fie,
Nu luaţi în seamă-această poezie.

Rămâneţi mici precum se vrea de sus,
De cei ce învârt lumea ca pe-un fus...
Luaţi adevărul ca pe-un lucru odios,
Privirile să scânteieze doar în jos!

Să nu daţi înapoi de la prostia-aceasta,
Ce a ajuns să umple societăţii ţeasta...
Să nu vă treacă prin minte să încercaţi
De tot ce vă ţine pe loc ca să scăpaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (22 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

De n-aş avea în lume, de n-aş avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aş crede mai mereu că-n viaţa asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.

Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparţin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele şi visele amare.

Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, şi nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum păşesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispăşesc.

Şi simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal şi odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!