netot

În funcţii mari adesea... (pamflet)

În funcţii mari adesea vedem câte-un netot,
Şi nu în rare cazuri chiar câte-un mafiot.
De nu credeţi acestea, priviţi la Parlament,
Guvern şi alte-asemeni, căci este evident.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 octombrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor critici

Unul surd îmi zice:
Fă versul să strige!

Şchiopul spune: Barde,
Du-mă mai departe!

Mutul calea-mi ţine:
Zi şi pentru mine.

Un netot şi-un bleg:
Fă-mă să-nţeleg...

Leneşul mă mână:
Dormi de-o săptămână!

Şi mă ceartă-aşa
Ca pe-o slugă rea

Toată viaţa mea,
Toată viaţa mea.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restrişte

La mesele ospeţelor de azi
Nu mai eşti cea dintâi,
Ca altădată,
Eşti cerşetoarea tuturor,
Eşti contestată,
Din graţiile celor mari decazi.

Desculţă umbli,
Pâinea ţi-o cerşeşti,
Tălpile sunt de tot o carne vie,
Îţi pune piedici orişice netot,
Nici banii nu-ţi ajung pentru hârtie...

Şi eu sufăr cu tine cot la cot,
Aceeaşi umilinţă, Poezie!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu constat

De ce te cânt
Şi nici n-am voce
Şi strig de vrei să pleci
C-am buze reci,
Dureri atroce,
Îs doborât de vânt?...

De ce nu stai
Să-mi fi mereu
Ochi-mari, oglindă
Şi în ei tindă
Să mă-ntind de greu,
Sub un bonzai!...

De ce nu pot,
Că lumea-i plină,
Să-mi găsesc pereche...
Pretenţie veche,
Sigur citatină,
De-un netot!!!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

JARGONUL

Pe străzi stăpân e azi jargonul,
Sanscrita veche peste tot,
"Să moară mama" e blazonul
Şi smalţ heraldic de netot.

Din academice discursuri,
În forum consemnăm record,
Doar invectivele din şatră,
Ce timp, ce mod, şi ce acord?!

Prea mulţi profesori de română,
Ce-şi spun poeţi, sau scriitori,
Nu e istoria culturii,
Pulpană pentru amatori!

Ce nefirească renunţare,
Un abandon identitar,
Ce grea întoarcerea la limbă,
La românism ereditar!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiril

De Chiril n-aţi auzit, nici nu ştiţi nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au şi ochi, ne privesc atent,
Demenţial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi şi în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o ştim.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoţi, netot.
Nu vă supăraţi, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam năruit – noroi neexplorabil

Nadir nociv, nemernici nemurind,
Nervism nestins, nababi neosteniţi,
Naziri năuci, norod năpăstuind,
Neam năruit – nemeşi neisprăviţi.

Năvârlioase neguri năvălesc,
Nebune, necurat – nepristănite,
Neghine neculese ne năimesc,
Neam năruit – năpârci neostoite.

Năvlegi nativi, netrebnici neuroni,
Normalizând năravul netratabil,
Neobaronii nasc neobaroni,
Neam năruit – norod neavuabil.

Nedumnezeu, netot nietzschenian,
Neploditor, nedrept, nefrecventabil,
Ne năpădeşti nedrept, neronian,
Neam năruit – noroi neexplorabil!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 141

De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îţi văd cusururi mii şi mii,
Dar tot ceea ce ei dispreţuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu ştii.
Şi-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi aşa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simţuri, cinci percepţii, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal şi rob, să scap nu izbutesc.

Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Şi-s răsplătit cu chinuri permanent.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume mult prea largă

te simt de parcă ai fi un ţipăt
din larma asta universală
rupt cumva în două şoapte
ca atunci când luna eliberează soarele
după o eclipsă totală
ori precum dublează pictorii lumina
cu o tuşă de întuneric

te simt ca pe o împreunare decentă
între un fulger tubular
şi disperarea din ochii unei căprioare
condamnată la moarte prin sfâşiere
de o haită flămândă de pui de lup

pe când eu fluier ca un începător
într-o biserică de aer şi stele
ca şi cum din cer mi-ai tot veni
ca un răspuns la o rugă de netot
scăpat din dogmă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă - Nişte capre

Mi s-a spus
de pe vremea când eram mic
cum că o capră
nu dă din buric,
nu sare la întâmplare,
nu behăie fără motiv,
a cântare
nu se fardează excesiv,
pe unde apucă
nu poartă perucă,
brăţări, inele, fără rost,
nu ascultă manele
cântate prost,
nu se dă cu parfum
pe haine-mbibate de fum,
stă bine pe picioare,
nu se dă mare,
nu poartă sandale
romane,
nu face sluj

[...] Citeşte tot

fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (27 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!