nepăsarea

Delfinul: Nu-i un păcat atât de mare dragostea de sine, cât nepăsarea faţă de ce eşti.

replică celebră din piesa de teatru Henric al V-lea, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (se aud bătăile unui ceas public.) Auzi? "Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă!" (Tare.) Trifoane! Îmbracă-te! Plecăm imediat în Moldova de Nord. (Profetic.) Voi descăleca la Ipoteşti, unde voi ctitori o mină!
Trifon: Acolo, excelenţă, nu există bogăţii subterane...
Samson: Şi ce dacă nu există! Atâtea mine prosperă la noi, fără să aibă resurse minerale! Am hotărât! Voi ctitori, în judeţul Botoşani, o mină de aer! Un Voroneţ al adâncului... Cu aer albastru, albastru ca Marea Neagră. Asemenea marelui Ştefan cel Mare, voi zidi câte o mină, după fiecare bătălie câştigată cu forţele de ordine. Pohta ce-am pohtit!
Trifon (nedumerit): Poftim?
Samson: Nu pot tolera nepăsarea autorităţilor faţă de Luceafărul poeziei. Mina Botoşani să fie afiliată la megaconfederaţia sindicală! Am zis!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henryk Szpilman: Ce-i cu voi toţi? V-aţi pierdut simţul umorului?
Wladyslaw Szpilman: Asta nu e amuzant.
Henryk Szpilman: Păi, ştii ce e amuzant? Tu eşti amuzant, cu cravata aia ridicolă.
Wladyslaw Szpilman (devenind nervos): De ce te iei de cravata mea? Ce are de-a face cravata mea cu toate astea? Am nevoie de ea la lucru.
Henryk Szpilman (în bătaie de joc): A, munca ta.
Wladyslaw Szpilman: Da, aşa e, eu muncesc.
Henryk Szpilman: Da, da, tu munceşti. Le cânţi la pian paraziţilor ălora din ghetou.
Wladyslaw Szpilman: Paraziţi...
Henryk Szpilman: Da, paraziţi. Nu dau doi bani pe suferinţa oamenilor.
Wladyslaw Szpilman: Şi mă acuzi pe mine de nepăsarea lor, nu-i aşa?
Henryk Szpilman (pe un ton acuzator): Da, pentru că o văd în fiecare zi. Nici măcar nu observă ce se întâmplă în jurul lor.
Tatăl: Eu îi acuz pe americani.
Wladyslaw Szpilman (vizibil iritat): Pentru ce? Pentru cravata mea?

replici din filmul artistic Pianistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian, tu eşti conştient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Şi cum poţi fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuşi fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ţi-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greşeşti! Par nepăsător şi insensibil; reţine însă, aparenţele înşeală...
Diana: Şi atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuşi directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaşte adevărul; toţi ştiu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aş manifesta altfel, adică aşa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să ştii, nu mă aşteptam să-mi spui aşa ceva! Chiar nu mă aşteptam la asemenea reproşuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulţumirile sau recunoştinţa ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunţi la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea şi insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăşi am spus ce nu trebuia.
Traian: Să ştii... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, unde rămăsesem?! Îmi spuneai despre domnul To Kuny. Îmi mai povesteşti despre dânsul sau nu?!
Lucian: Da, sigur... Domnul Kuny, mai bine zis, Victor. Preda Victor. Şi nu s-ar putea să nu dau din nou peste dom' director. Pentru că Victor era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui dom' director, aşa mi-a spus dânsul, atunci, demult, când am avut acea discuţie, după ce am absolvit Institutul. Deci, domnul Kuny... Victor... Şi dânsul trebuia să facă parte din echipajul navei "Vulturul", în misiunea spre Proxima, misiune care deja devenise oficială. Aidoma misiunii noastre, fusese pregătită până la cel mai mic amănunt şi chiar anunţată data lansării...
Lia: Luci, scuză-mă că te întrerup, dar... Zici că ţi-ai amintit tot ceea ce ai vorbit cu domnul director. Atunci, ştii şi care ar fi fost ceilalţi membrii ai echipajului "Vulturului"?
Lucian: Da, mi-am amintit şi acest lucru. Trebuia să fie zece, fără doamne sau domnişoare, deci, doar domni, fără fete... Mulţi dintre membrii echipajului de atunci sunt părinţii unora dintre colegii noştri. Chiar şi tatăl meu...
Lis: Vrei să spui, domnul Enka?
Lucian: Da, blondul meu cel enervant... Şi să ştii, nu-l urăsc!
Lia: Am înţeles asta, Luci.
Lucian: Ce ciudat! Tocmai mi-am dat seama că mi-e dor şi de blondul ăla, mult de tot, oricât aş încerca să neg asta... Mi-e dor de el, de tot ce ţine de el; de blândeţea lui, de nepăsarea lui, de felul lui de a fi, atât de liniştit; întotdeauna îmi doream să fiu ca el, dar n-aş fi putut reuşi, în nici un caz...
Lia: Bineînţeles că ţi-e dor de dumnealui, doar e tatăl tău.
Lucian: Mda...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!