nas

nas

Nas. Avanpostul cel mai avansat al feţei. S-a observat că nasul cuiva nu este niciodată mai fericit decât atunci când este băgat în treburile altora, de unde unii fiziologi au tras concluzia că este lipsit de simţul mirosului.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

filantrop

Filantropul

N-am să spun de el, decât
Că în felul lui e-un as:
Tot ce-ţi vâră-ntâi pe gât,
Îţi va scoate-apoi pe nas!

definiţie epigramatică de Sorin Pavel din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

naş

Naşul (Definiţie)

Personaj de "milioane"
Învestit cu-n mare rol:
Daruri, bani peşin, plocoane...
Sau... "Biletul la control!"

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri din ziarul "Viaţa Buzăului" (18 octombrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nas

Nasul

Servind pentru miros şi respirare,
Micuţul promontoriu are boala
De-a se vârî, deşi nu-i fierbe oala,
Şi-a sta în vânt. Deci iese la purtare...

definiţie epigramatică de A.C. Dragodan din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

naş

Naşul

E tipul care ia o şpagă
Lăsând bugetul fără vlagă,
Oricât ar vrea şi poteraşul
Nu poate să-i găsească... naşul!

definiţie epigramatică de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste. Copil mai întâi,
Scânceşte şi varsă în braţele doicii.
Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la şcoală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar şi în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni
Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,
Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;
Astfel îşi joacă rolul. Cea de-a şasea vârstă se schimbă
În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!