napoleon hill

Andy, paznicul de noapte

În pelerina mea spaniolă,
Cu vechea pălărie pleoştită
Şi cu galoşii de fetru,
Şi cu Tyke, câinele meu credincios,
Şi cu bastonul din lemn de nuc american,
Mă strecuram cu felinarul în mână
Prin piaţă de la o uşă la alta,
În vreme ce stelele se ridicau şi dispăreau de pe cer,
Şi clopotul din turn murmura
În bătaia vântului;
Şi paşii trudiţi ai bătrânului doctor Hill
Răsunau ca şi cum ar fi trecut pe-acolo un somnambul,
Iar undeva departe cânta un cocoş.
Acum altcineva stă de veghe în Spoon River,
Aşa cum alţii au stat înaintea mea.
Şi-aici ne odihnim noi, doctorul Hill şi cu mine,
Unde nimeni nu comite spargeri şi nu fură,
Şi nici nu-i nevoie ca cineva să ţină de pază.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Napoleon

- Soldaţi! Ce este lumea?
Eu, eu!
Eu sunt ninsoarea ce nu conteneşte
Şi cerul greu;
Soldaţi, eu sunt pustia
Pe care o străbatem -
Doar eu!

poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Napoleon

Ce este lumea, soldaţi?
Lumea sunt eu:
Eu, această nesfârşită ninsoare,
Cerul acesta greu;
Soldaţi, acestă însingurare
Prin care mergem
... Sunt eu.

poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je suis Napoléon

Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău şi la picioare,
Mă gândesc la gura ta ameţitoare...

Mă gândesc la mintea-ţi foarte ascuţită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi şi la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!

poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun X

O mică preocupare - sinceritatea,
Da, o preocupare. Aduce moartea?
Inutil, replică reptila din Hill.
Doi lilieci au ales culoarea vernil.
Vom scrie un nou roman, două, nouă,
Elogiile vin şi trec ca o rouă,
Cea mai rară piatră - bunătatea,
Cu ea se poate dărâma cetatea,
E ca un berbec, urcă veseli pe scări
Violatorii, flămânzi de jumări.
Trece mortul cu fală în fruntea cortegiului,
Mă prinde dorul de parcul Obregiului.
Ca un taur creşte bucuria în mine,
Soarele-i roşu, sunt nebun şi mi-e bine.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovidiu în al treilea Reich

Non peccat, quaecumque potest peccasse negare,
Solaque famosam culpa professa facit.
Amores, III, xiv

Îmi iubesc munca şi copii. Dumnezeu
Este distant, dificil. Lucrurile se întâmplă.
Prea aproape de vechi pete de sânge fiind mai mereu,
Inocenţa nu poate opri glonţul să pătrundă-n tâmplă

Am învăţat un lucru: să nu-mi aplec privirea
Prea mult asupra celor damnaţi. Ei, în sfera lor,
Sunt într-o stranie armonie cu iubirea
Divină. Eu, în sfera mea, celebrez al iubirii cor.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panorama dansului cupelor mamare

Şi Napoleon s-a înfruptat
din cupele contesei Walewska

Beau din cupele mamare
Şi din potire necesare,

Beau din cupele-trofee
Tot cu gândul la femeie,

Beau din tine să ţâşnească
Stropi din delta ta trupească

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Bănuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de septembrie

Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.

Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon şi prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obişnuinţă.

(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).

Septembrie se îngraşă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente pluteşte în derivă spre ochii mei.

Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doc Hill

Am mers în sus şi în jos pe străzi,
Aici şi acolo, ziua şi în orele nopţii
Îngrijind toată sărăcimea bolnavă.
Ştii de ce?
Soţia mă ura; copilul îşi pierdu-se minţile.
Aşa că m-am întors către oameni şi mi-am revărsat dragostea către ei.
Plăcut a fost, la moartea mea, să văd mulţimea care m-a condus pe pajiştea verde
Şi să aud şoaptele de dragoste şi mâhnire.
Dar, o, Doamne, sufletul mi s-a zbuciumat, abia mai ţinându-se
De pridvorul noii mele vieţi,
Când am zărit-o pe Emily Stanton după stejarul cel mare de lângă groapă,
Ascunzându-se – ea şi durerea ei!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor Meyers

Nici un om, în afara doctorului Hill,
Nu a făcut mai mult pentru oamenii acestui oraş decât mine.
Şi toţi cei slabi, cei sfârşiţi, cei disperaţi
Şi cei care nu puteau plăti se îngrămădeau la uşa mea.
Eu eram cel cu inima bună, abordabilul doctor Meyers.
Eram sănatos, fericit, cu o stare materială comfortabilă,
Binecuvântat cu o tovaraşă de viaţa plăcută, cu copiii mari,
Toţi căsătoriţi, ducând-o bine pe lume.
Dar iată, într-o noapte, Minerva, poetesa,
În necaz, mi-a bătut la uşă, plângând;
Am încercat să o ajut – a murit –
M-au acuzat, ziarele m-au discreditat,
Soţia mea s-a stins de inima rea,
Iar mie pneumonia mi-a dat lovitura de graţie.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!