muzici

În muzici lumina cântă

Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopţi albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falşilor îngeri chip de nalbe.

Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ţi gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.

Nu vreau din tine decât luptă
Să-ţi iau în răni şi-ultimă viaţă
- De neiubiri şi lacrimi suptă -
În sufletu-ţi mă-avânt Geneză, dimineaţă.

Nu vreau din tine decât nesfârşirea
- Cu marea ei de aştri te alintă -
Căci între noi, Coloşi de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta e suptă

din realitate cu paiul
din ochiul interior

distractiv (?!) cu odaliscă măcelărită

sub privirile unor versuri
sub dălţile unor muzici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increat

Cu Treptele supui văditei gale
Sfînt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.

Ţi-e inima la vârste viitoare
Ca şarpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins - şi încrestat.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încreat

Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt joc în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.

Ţi-e inima la vârste viitoare
Ca şearpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins – şi încrestat.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceş.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei

zeiţe, trupuri de aur,
voi aprindeţi sideful şi lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă şi dor
trecând prin nopţile mele.
insomnaticile mele nopţi
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi şi muzici,
cu voi topazul
e vis.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iar

Încercam să dorm – mâine
mă trezesc devreme…
muzici răzbăteau până la mine, am tras
storurile, mi-am pus perna peste urechi
…nervos deja

Ia să văd, dom’le, cine-i chefliul!
Ascultam pe la uşi… nimic

Măi să fie!… îmi cânta inima
ce-o fi apucat-o?… şi ce vioi… ce
orchestră
uf!… iar iubeşte!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

Vino dincolo de mine
Răbufnirile discrete
Dorm adânc, sub riduri fine,
Fantezii cu siluete.

Şi dansează ca din muzici,
Note evadînd în fire,
Şi întruchipând fiinţe,
Trec în forma lor subţire

Dans de ploi ameninţate,
De nedestrămări în soare,
Dans de goluri amânate
De cuvinte-asurzitoare

Dansuri vechi se desfăşoară,
Sub adăpostiri de lună
Pe sub stelele de ceară
Te îngân de noapte bună.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnirea

Prizez trecutul,

din spatele amurgului, păşind sfios,
apar părinţii.

Se scutură de neguri,
îmi mângâie irisul,
le sărut pleoapa roasă de plumb...

Lunecăm pe sub colb,
printre muzici ciudate,
toarcem fumul norilor,
desenăm regrete
pe seninul de ieri,
rămas neboltit;

nisipul ne mişcă,
nisipul ne clatină...

S-a făcut târziu,

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată la fel

ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare

se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de ţărmul ce şi el plânge

de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine

şi totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape

niciodată la fel

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!