moralist luminat

Forţa destinului

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune
atunci când curcubeiele şi-au nins culoarea
mi-au arătat că am un tel şi-o misiune.

i-am ascultat vrăjită muntelui chemarea
şoaptele izvoarelor le-am strâns cu pasiune
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

cu bolte de lumina mă ispiteşte zarea
asupra timpului nu am pus presiune
m-am înfrăţit cu muntele cu marea
de mii de ori m-au scos din tensiune.

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare

Sunt prof universitar,
Cărturar şi pamfletar,
Poet liric şi satiric,
Aforist, epigramist,
Moralist şi optimist,
Autor, inventator,
Visător, traducător,
Bugetar şi om cu har,
Iubitor de vin Cotnar,
Om hazliu, cu mult cu umor,
Din păcate... muritor.

poezie de George Budoi din Poezii (7 iulie 2007)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet absurd

Un brav căţel
De usturoi
Lătra vioi
Spre-un brotăcel.

Sosi apoi
Un alt rebel
Ce, plin de zel,
Visa război.

Un moralist,
Stând pe un ram,
Căta un rost

Şi-un fabulist,
Ieşit din post,
'L-oferă: Ham!!!

sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile magiei de sărbători

Era totul în jur, graţios, plin de culoare şi de magie.
Copii strigau unii la alţii,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschişi luminii copilăriei, vibrând în noua colecţie.
Tu, erai parte din mine,

Aş vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete şi fericire
E totul relaxant, luminat,
Şi tot ce văd, mă adânceşte
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Luna, cu o şoaptă-anume,
ne-a luminat pe amândoi,
Domniţă, să fugim în lume!...
În lumea ce se naşte-n noi.

catren de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul

Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpadă
şi s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Nu toţi pot
fi lampagii.

Cineva trebuie
să fie lampa,

iar altcineva
trebuie să şadă,

în camere pustii,
căutând să înţeleagă

ceea ce trebuie luminat.

poezie de Andrea Cohen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus

O, Domnului

Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Şi cu sfinte Niculaie
Chinuit şi gârbovit
C-aşa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s-a-ntunecat

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!