moştenire

Mariana: Onoarea servitoarei stă în reputaţie, iar cinstea e cea mai de preţ moştenire.

replică celebră din piesa de teatru Totul e bine când se termină cu bine, Actul III, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1605), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalia: Ca să continuaţi şcoala v-aţi vândut pământul?
Brâncuşi: I-am dat lui Grigore partea mea de moştenire. Două hectare! Am primit în schimb Europa de Vest, şi America. Bună afacere...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: De ce-ai plecat, domnule Regizor? Fugi de răspundere, ai? Te-a speriat utopia unui text? Şi acum, te ascunzi în frunze, laşule! Ţi-ai făurit legenda după care ţi-ai luat zborul, ticălos sfânt! Îmi laşi caricatura unei lumi, drept moştenire? (Femeia se ridică, dând semne clare de nebunie.) În ce să cred acum, când mintea mea se pierde în bezna pustiului? Aripi negre, ca o cortină, acoperă orizontul...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Rotaru: Democraţia integrală e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări. Fiindcă democraţia, ca şi temelia ei, libertatea, presupune cetăţeni care întâi ştiu să-şi împlinească perfect datoriile către colectivitate şi numai pe urmă îşi exercită drepturile. Legea trebuie să fie lege şi pentru cel ce o face ca şi pentru cel ce o suferă. Noi avem legile cele mai liberale şi mai umanitare din lume, copiate fireşte de la alţii. Le-am adoptat lesne, fiindcă ştim că tot nu le aplicăm. Mai bine am avea legi puţine şi mai puţin moderne care să se aplice sever de sus în jos şi să facă adevărată educaţie cetăţenească. Asta ar fi prima treaptă a democraţiei adevărate.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Nu vreau să conduc o maşină. De ce mă obligi?
Dumnezeu: Majoritatea tinerilor vor să conducă. De ce eziţi atât?
Joan: Le ştii pe toate. De ce nu-mi spui tu?
Dumnezeu: Poate mama ta are dreptate. Ţi-e teamă că te vei răni şi vei ajunge precum Kevin.
Joan: Mda, poate mama are dreptate.
Dumnezeu: Aiurea! Ai fost mereu un copil încăpăţânat şi curajos, nu foarte preocupat de propria siguranţă. Moştenire de la tatăl tău. Te temi că vei răni pe altcineva. Te temi că o singură clipă de neatenţie ar aduce după sine consecinţe. Consecinţe ca...
Joan: Ca în cazul lui Kevin? De-asta... De-asta nu vreau să conduc. Adică, nu e ăsta... nu e ăsta un motiv bun?
Dumnezeu: Să fii adult nu înseamnă doar să-ţi pui în pericol propria viaţă. Înseamnă să o rişti pe-a altora: cu maşina, în dragoste, în familie. Există mereu posibilitatea de a-i răni pe alţii. Asta e dificultatea atunci când eşti adult: să înfrunţi crudul adevăr că-i poţi răni pe ceilalţi chiar şi atunci când nu vrei să o faci.
Joan: Atunci e o greşeală în matrice, şi atunci cine e de vină?
Dumnezeu: Ţi-ar fi de ajutor dacă te gândeşti la univers ca la o cursă cu obstacole. Nu e o greşeală în matrice, e vorba de...
Joan: Obstacole?
Dumnezeu: S-a scurs timpul.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!