micu

Micu...

Cine-i Micu?
E bunica ce sfinţeşte
Tot ce Dumnezeu iubeşte.
Tot ce e mai scump pe lume,
Nobleţea şi bunul nume,
Ţara, neamul şi copiii,
Comori sfinte, fără preţ,
Bucurii şi slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.

poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfire

Admir livezile în floare,
Dar mă încearcă o-ntrebare:
Au câte frunze zac fosile
În florile acestei zile?

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresie

Moartea parea
ca mi-a luat urma
ca-mi urmareste
chipul si faptura
si mana- mi ridicata
si fruntea mea ridata

noaptea se-asternea
peste pietrele mari
in jur stapanea linistea
eram atent
si am stiut
ca eu sunt Moartea.

poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi pleca

Eu voi pleca poate curând
Să nu mai tulbur nici în gând
Cel suflet drag la care ţin
Şi-mi cere atâta de puţin -
Să plec, să uit, să nu mai vin.

Ce greu, ce mult e-acest puţin...

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rau

Nu-mi pare rău
că am spus:
Te iubesc!
eu am ridicat eşafodul
Te iubesc.
am auzit sub cupole ecoul
apoi l-am văzut împietrind
sub forma chipului tău,
chipul meu rostind:
Te iubesc!

poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul

Acum tractoare trag la plug,
Dar nu mă plâng de soartă,
Mai pasc, mai beau dintr-un uluc,
Şi când mai dau de-o poartă –
O crede lumea nouă-
Deşi nici nu mă uit la ea:
Mă ling pe bot de rouă
Cu iz de pesticide.

Ce fericită ţară-
Un bou ce nu mai ară
Atâtea porţi deschide.

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tribut

Cât m-aş ţinea de priceput,
Plătesc cuvântului tribut
Ori la sfârşit, ori la-nceput
Prin complement, prin atribut,
Prin sentiment, prin conţinut.
Ce mi-am dorit n-am obţinut,
Timpul present curge-n trecut
Din suflet viu, în trupul mut
Şi doare mult, şi doare acut.

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iernile picturilor naive

lui Mircea Micu

Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarţa de copac ce n-a ajuns să şadă cuminte-n ţintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.

O moară cu o gârlă curgând parcă din veac şi-o roată care mişcă uimiri şi străvezimi şi macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

bunicul sau doar o părere
înnopta adesea în cerdac
avea în faţă o lumânare aprinsă
şi un colac
din care mânca şi nu se sfârşea niciodată
mamă tată
veniti să vi-l vedeţi pe bunicul
deschideam uşa şi le arătam
picăturile calde de ceară
şi fărâmăturile rămase
e bolnav ăsta micu' ziceau
noi nu vedem nimic
şi se duceau din nou la culcare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

21-22 decembrie

A fost cândva in România,
Un tărâm miraculos, să şti,
Suflete ce şi-au dorit măreţia,
Acesta era modul lor de a gândi,
Dar in multe forme au afectat românul,
Chiar dacă îi arata lapte şi miere,
Demolându-i sau mutându-i talismanul,
Lăsându-i un gust de fiere,
Acest român se tratează şi se vindecă singur,
Şi la nevoie dă mână cu mână,
Căci nimic nu-i mai de bun augur,
Decât ca Libertatea in urmă să-i rămână.

poezie de Elena Micu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!