Toate rezultatele despre maieutică
Rezultate pentru maieutică în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
- maieutică
- Maieutica: arta dialogică a înfundării.
definiție aforistică de Horia Pătrașcu din Despre urât și alți demoni. Reflecții și exclamații (2005)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre artă sau umor despre artă
7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern
Să aflu adevărul, Maia, superbețe antică,
Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!
Maia, când jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,
Nu m-ai zărit de-a stânga lui Iisus? Eram Baraba!
Gheara iubirii-o simt, paralizantă, peste stern,
Când ca pe-un unchi mă mângâi, o, Maia Morgenstern!
De ce, ca pe-un luceafăr, te-ador și te-adorm, Maia,
'Nntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D'aia!
Sfârșit de primăvară dulce... Devii toridă, Maia,
Topit în vers pervers e orice cânt naiv. E mai... A!
Ce pâine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,
Să nu înnebunești când știi că-i frământată din trupul tău maia?!
Te urc pe Himalaya, din dâmbul meu, Copou,
Ce vârf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pâine
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre devenire
- poezii despre creștinism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: