lacomi

Martie

Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Fluşturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă --
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib pe rarnuri.
Vânt şi-i frig --
-iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuza

Cât vom fi de siluete,
Iubăreţe sau cochete,
Şi mari pe un piedestal,
Toate avem decepţi-n viaţă,
Ca şi cele mai grăsuţe
Fără de eforturi mari,
Căci bărbaţii, copii lacomi...
Sunt sugari neînţărcaţi,
La mai mult de două ţâţe,
Scuza, vânători ereditari.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stans puer ad mensam

N-am putea avea un trai tihnit
– Şi-apoi şi acela ar sfârşi îndată –
Dacă-am mânca mazărea ajutaţi de cuţit
Sau cu lingura porţia de salată.
Mănâncă-ncet – numai cei lacomi, în rele nărăviţi,
Calicii mahalalei, cei prea de tot săraci,
Toarnă hrana în ei de parcă la jaf fiind, grăbiţi,
Ar arunca lucrurile de furat în saci.

poezie de Walter Alexander Raleigh din Râs dintr-un nor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie - floare de trandafir

Voi înnobila
lemnul
răstignind
trandafiri urcători,

îl voi altoi
în ochi
de lumină visători
şi vor înflori
liberi în culoare
înmiresmată.

Spinii din sânge
vor fura lacomi
o picătură,

durere nu va fi,
nici lacrimă
decât bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri şi pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri şi pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
-cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul

Banul te face, azi, senator,
Banul te face, azi, deputat,
Banul te face... învingător,
Banu-i la cel ce a câştigat.

Mulţimea este dată de-o parte,
Bogaţii lacomi dreptul şi-l cer,
Se joacă totul doar pe o carte,
Banul te ajută, dacă, ai fler.

Puterea te-mbată... te face criţă,
Pentru prostime, nu-i niciun os,
Noi... îl votarăm pe... Agamiţă,
Dar ieşi Gore... fraudulos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,

Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doreşte cest apus?

Jefuită, se supune,
Contând pe cele promise,
Pe primirea-n Uniune,
C-au semnat cuvinte scrise,

România devastată
De lacomi fără onoare,
Siluită şi forţată
Cetăţenii să-şi omoare,

Să-i alunge, să-i despoaie,
Sau, să-i bage-n puşcărie,
Să-i lase făr' o lescaie,
De-o perfidă cârdăşie,

Iată că se dumireşte
Cå e cum Poetu-a spus:
"Ce-i mână pe ei aicea?
Ce doreşte cest apus?"

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii

Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copţi,
dar n-avea câini de pază pentru hoţi,
ci un gard mic, pe care creşte murul.

Şi se năpustesc asupra viei toţi,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viţei sunt total necopţi.

Se porneşte-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,

unde lacomi, se vor aşeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiţi de soare...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!