joaca dea copii

Lipsa de imaginaţie a bebeluşilor Alfa

Sfârşitul lumii nu va fi nu va fi
o joacă schingiuită de copii – va fi
o mare bucurie şi o mare durere
va fi cum în luna de pelin sau miere
va fi un circ va fi o operetă
va fi un nod în gât o iute giruetă
va fi o antilopă va fi un ghepard
va fi şi un picior în piept de gard
(?!)
vor fi şi minunate ceruri şi câmpii
va fi şi sărutare şi mustrare
va fi împodobită-ntreaga zare
va fi gând mort şi gânduri vii
va fi înmiresmată, ah, ultima suflare
dar nu va fi, desigur nu va fi
o joacă static aranjată în cutii –
o joacă intonată astăzi de copii!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Joaca. te, Soare, cu mine.. şi împleteşte. mi zorii
in pletele. mi înflorate de dor..
Joaca. te, lumina, cu mine..
şi învaţă. ma sa ma strecor după ziduri care ard..
Joaca. te, frunza, cu mine..
şi. n tremurul inimii mele te ascunde..
când mi. e teama
Joaca. te, norule, cu ochii mei..
si hai să plângem amândoi pe margine de tăcere..
Joaca. te, vântule, cuminte cu mine..
şi poarta. ma peste lume..
in braţe care mă aşteaptă..
Joaca. te, ploaie, cu franjurii rochiei mele..
si deşiră. ma pe cărare..
Aşteptându. l...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haideţi la joacă, copii!

Oraşe, sate, dealuri şi câmpii,
Toate sunt foarte pline de copii.
Trotuare şi drumuri sunt desenate,
O zi specială pentru fiecare în parte.

Forfotă şi zgomot mare peste tot,
Orice copil mic/mare merită un tort.
Zâmbete, râsete şi multă veselie,
Fiecare copil îşi doreşte câte o felie.

Dulciuri multe pentru fiecare,
Şi multe jucării care mai de care.
Crete, desene, zmee, biciclete,
Role, mingi şi multe trotinete.

Azi e o zi specială pentru orice copil,
Indiferent de vârsta pe care o are.
Toţi oamenii avem suflet de copil,
Haideţi la joacă, sunt jucării pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadouri de Crăciun...

Ce să ne dea, Sfântul, moşu'?
Dacă nu mai e nici pic,
au furat ce-a fost al nostru
şi-acum ne uităm peltic.

Ne uităm la mândrul soare
şi la bradul mult prea mic,
au luat minele de sare
şi-au luat totul pe nimic.

Ce să ne dea Nicolae?
Poate doar răbdări prăjite,
ambalate, câte-o laie,
la copii niciun grăunte.

Ce să ne dea fiecărui?
Să ne pună în ghetuţe,
dimineaţa fiecărui
este doar cu maţe fripte.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte (poezie pentru copii)

O carte de poezie
S-o citeşti şi să tot fie,
Poezia-i sărbătoare
Are curcubeu culoare.

Bucuria de copii
Are multe poezii:
Unde îi copilărie
Vei găsi şi poezie.

Pentru copii, e sărbătoare
Este lumii încântare,
Toată lumea-lumea vie
Are-n ea copilărie.

Le-am scris astăzi la copii
Un buchet de poezii:
Poeziile sunt mici
Cu... căţei, şi cu pisici.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de zăpadă

Se aştern, încet şi blând,
Pe aripi de gheaţă, zburând,
În liniştea serii, magic plutind,
Şi-n palmă uşor îi simt... adormind.

Fluturi de zăpadă, în frenetice jocuri,
Sclipesc sub stele în pământu'-ngheţat,
Şi râsete vii în fantasmele nopţii s-aud şoptite cu glas de copii,
Şi valuri de fluturi se joacă şi mor sub a nopţii vise pustii. eternele focuri.

Nu îndrăznesc nici să respir, înspăimântat de fericire, să nu-mi scape,
Cu ochii muţi privesc prin gene, a iernii fericire,
Eternă intimitate ce din stele se răsfiră,
Pe nevăzute căi, nebănuite sensuri tulburate.

Încerc să mă retrag, învins,
De prea frumoasa clipă a nemuririi,
Nu vreau să tulbur, joaca nevăzuţilor copii,
Şi-mplor s-adorm, ascuns cu faţa către lună.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viticolă

... vie, sau moartă,
nu se lasă boaba mucegăită
să-şi dea zeamă, ce-i scursă că-i spartă,
să pretindă că locu-i să stea, ea, arăcită
şi se ţine să strice licoare
de ciucuri, ce rabdă
şi zile ploioase şi crâncen de soare...
ţinând să-şi dea tot, să nu cadă,
să umple budane din cântec de corzi
şi strigă, sfrijita, că ea dă savoare,
seva-şi trage din sănătoase origini, de pe jos, nu din lorzi
şi poate să dea surogat de valoare
ea, ce-i amestec de coajă...
şi-i simt minţi în putoare,
ce întind din micelii
să-şi facă ciorchini cu alte boabe... hidoase arătare...
e parcă urmaşa ce mistic înşeală orice om, pe copii, înhăitată-n înhăitaţii Irozi.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul sacru

Un cor de copii
În costume naţionale
A intrat în catedrală
Să cânte cântece de mărire
Pentru slava Domnului
Ei se înălţau cu fiecare sunet
Copii prin cântec deveneau sacrii
Copii s-au umplut instant de har
Copii păreau că se nalţă la cer
Au atins ipostaze îngereşti
De parcă s-au contopit cu îngerii
Într-o clipă ei au găsit
Un drum direct spre rai
Şi acel moment a rămas veşnic.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!