iubire+vinovata

Vinovată că sunt

Vinovată că sunt
o inspiraţie din amurgul toamnei,
o tulburare de contururi verzi,
o recuperare din suspinele rotite în sânge.

Vinovată c-am intrat în ochiul tău verde
sub cerul tău suspendat peste lume,
vinovată că sunt după geamul unde cad fluturi,
de trecerea galbenă a toamnei
cuvintele triste uitate prin parcuri,
obsedanţii pereţi singuratici,
ziua trecută prin începutul nefast
cu sărutul venit nechemat.

Vinovată că sunt neplecată de atunci,
din aşteptarea reinventată altfel,
unde cuvintele nereparate au trecut dincolo de mine,
eu oprind timpul în extaz pentru noi,
vinovată sunt, pentru amândoi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt vinovată că privesc spre Cer
Şi-n voia sorţii rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..

Sunt vinovată că respir dureri
Şi le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..

Sunt vinovată că nu ştiu să plâng
Când frica îmi scânceşte în ureche
Nici şapte vieţi, de-aş vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..

Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuşi Dumnezeu!

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruieşti nu poate să străbată
Nopţile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.

Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvara vinovată?

Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Şi flori nemuritoare, şi iubiri.

Uşor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrăţişând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.

Am întâlnit şi drumuri ocolite
Şi trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar şi păreri de rău?

Întorc din roata vieţii mele
Rostogolind păreri la rând,
Şi-acelaşi soare care-apune
Mi-arată lumea îngheţând.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră vinovată

E timp de umbră vinovată
e vremea gri, ca de nisip,
ceva stă pururea să cadă,
ceva îşi caută alt chip,

Statornicia plânge-n sine
în golul dintre amintiri,
vechi măreţii: între ruine,
scuipaţi în moarte – sfinţi martiri.

Mă uit în jur: statornic, vântul,
doar el stăpân rămas în scaun,
actor de circ însuşi cuvântul,
făcând figură de biet claun.

E timp de vreme vinovată,
e vreme gri, ca de nisip,
şi-un murmur tremurând văzduhul,
de parcă-ar blestema Oedip,
azi spulberând zăpada albă,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
şi pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu eşti vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simţurile
într-un colţ întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
şi ne scoate unghiile din carne,

care ne trezeşte între două coşmaruri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir

Crede
cu tărie
în iubire
ea este
împlinirea
şi izbânda
vieţi
hrăneşte-te
din iubire
trăieşte
cu iubire
desfată-te
cu iubire
tratează-te
cu iubire
şi dacă
nu merge
măreşte
numaidecât
doza

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

Eşti un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit

Eşti ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău uşor roşesc

Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă

Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu ştii cât pot să dăruiesc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te superi

eu pun aromă în cafea
şi zâmbetul ţi-aştern pe buze
aduc în ochi sclipiri de stea
şi orizonturi nepătrunse

eu te-amăgesc spunând că ziua
e toată numai din iubire
te voi minţi că fericirea
durează cât o veşnicie

să nu te superi dacă mint
eu nu sunt prima vinovată
în versul meu presar argint
sperănd astfel să fiu iertată

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitoarea

din regatul lunii avea
părul alb în marţea
artelor marţiale dintr-un februarie
pandemic încât să te sperie
corupţia de la curtea împăratului
spre sfârşitul dinastiei ming
manciuria vânează un imperiu sfârşit
unde dragostea este otrava
care omoară scrie în manuscris
trebuie să renunţi la iubire
la iubit să ajungi vrăjitoare
cu puteri supranaturale
în stare să se lupte
în stare să învingă
în stare
să oprească armata invadatoare
pluteşti peste munţii prinşi
în ceaţă şi zăpadă
renunţi
renunţi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!