iritare

bătrâneţe

Bătrâneţea e un amestec de melancolii şi iritare.

definiţie celebră de Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungi comunist, e musai să te înfurii, să debutezi într-o stare de iritare.

Andrei Pleşu în A treia zi a comunismului ? (10 iulie 2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit atât de limpede superioritatea cosaşului care munceşte dimineaţa devreme pe roua câmpului, ba chiar şi în arşiţa de la miezul zilei, fată de starea mizerabilă a stăpânului care îşi citeşte la o cafea ziarul care îl enervează, plin de iritare, plictiseală şi hemoroizi.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom constata că acte ratate şi amnezii se produc de asemenea la persoane care, departe de a fi obosite, distrate sau iritate, sunt normale din toate punctele de vedere şi numai mai târziu, tocmai ca urmare a actului ratat, se atribuie acestor persoane o iritare pe care ele refuză s-o admită.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile se produc adesea îndeosebi atunci când eşti obosit, când suferi de dureri de cap, sau în perioada de debut a unei migrene. În aceleaşi împrejurări se produce cu uşurinţă uitarea numelor proprii. Multe persoane recunosc apropierea iminentă a unei migrene exclusiv printr-o astfel de amnezie. La fel, în stare de iritare, confundăm adesea atât cuvintele, cât şi lucrurile, ne "înşelăm", iar uitarea proiectelor, ca şi a multor alte acţiuni neintenţionale devine deosebit de frecventă când suntem distraţi, adică atunci când atenţia ne este concentrată în cu totul altă direcţie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare că la mulţi dintre adulţi nu le face plăcere atunci când copiii mici le pun întrebări ştiinţifice. "De ce este luna rotundă?" întreabă copilul. "De ce este verde iarba? Ce este un vis? Cât de adânc poţi săpa o groapă? Când este ziua planetei? De ce avem degete?" Prea mulţi profesori şi părinţi răspund cu iritare sau ridiculizare, sau repede trec la alt subiect: "Ce te aşteptai ca luna să fie, pătrată?" Copiii descoperă destul de repede că oarecum astfel de întrebări îi irită pe adulţi. Mai câteva experienţe de acest gen, şi un alt copil a fost pierdut de ştiinţă. De ce adulţii ar trebui să se pretindă omniscienţi în faţa unor copii de 6 ani, eu nu o să pot să înţeleg în viaţa mea... Ce e în neregulă cu a admite că nu ştim ceva? Este respectul nostru de sine chiar atât de fragil?

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!