Poezii despre interpretare
Rezultate pentru interpretare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Intersecție de gânduri
Câte oare, gânduri și intersecƫii,
captive în propriile contradicƫii,
indicatoare de sens în culori sumare,
așteaptă o mai bună interpretare?
Gânduri prinse într-o intersecƫie
de complicate criterii de selecƫie...
Sunt și prea multe iluzii depline
printre atâtea reguli nebune.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri sau poezii despre culori
Visul
Ilustrație individuală în stadiul pronunțat declinant, conturată inconștient afară din profundul adânc de subconștient.
Alegorie vivace compusă efervescent prin fuzionarea para-rațională dintre principii eterogene, dar care într-o ordine anume așezate capătă semnificație onirică, dornică de interpretare.
Vis, probabilitate congruentă cu suma tuturor impresiilor acumulate prin simțuri...
poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre subconștient, poezii despre simțuri sau poezii despre principii
Salvare
Pentru cei mulți
Poemul acela era translucid
Numai cei inițiați
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alți primeau meditații de la cei inițiați
Și așa rezultau
Variante multiple
Înțelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conștiinței
Lăsând poemul să prindă viață
În mintea copiilor
Să se cultive și să rodească
Aprioric peste ani
Sămânța compozițiilor
De certă valoare.
poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre copilărie
- poezii despre conștiință
- poezii despre artă
E ora regăsirii
Iluzii în agonie
Reală
A perceperii
Senzaționale,
Din vârteșugul
Unei așezări
Pe picioare
De vers,
Infernale...
Glume
Neserioase,
Fatale,
Paradoxale...
Ale unei suferințe,
Trăiri, speranțe...
Deseori migratoare
Mătase
De păienjeniș,
Hibernale...
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre umor, poezii despre suferință, poezii despre picioare, poezii despre paradox, poezii despre ore sau poezii despre minciună
Privesc de aproape rătăcirea
Vezi cum se scrie pe suflet fără cuvinte,
unii pun vorbele să dospească nimicnicia,
închid între paranteze trecutul bolnav
și-l uită apoi pe rafturi ascunse
vor să se disculpe de păcate.
În jur este o viermuială de suflete ne-nțelese
ținute departe de aspirații,
să-și caute singure rostul fără rost
într-o lume ostilă și prefăcută
unde nimic nu se iartă
fără să cumperi iertarea.
Privesc de aproape rătăcirea,
nimeni nu iese din ea odihnit
dar de intRat intră toți cu bucurie.
Vântul îmi cântă-n fluiere de nuc
povestea păsărilor chemate de dimineață
la concursul de înterpretare
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iertare
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre păsări
- poezii despre promisiuni
- poezii despre odihnă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
10 lucruri urăsc la tine
- interpretare proprie -
Urăsc zilele când ne vedem
Și cât de rar se întâmplă asta...
Urăsc atunci când ne scriem,
Urăsc să fiu eu fantasma...
Îți urăsc felul în care îți aranjezi părul,
Ce aș vrea să îți pot spune adevărul!
Te urăsc atât de mult, că îmi vine să vomit,
Dar mă căznesc, îndur și-nghit.
Urăsc atunci când ne vorbim
Și tu crezi că spun minciuni.
Urăsc momentele când te fac să zâmbești,
Știu că tu nu mă iubești.
Urăsc scuzele pe care le găsești
Și ce faci când nu-mi vorbești.
Urăsc zilele astea amare,
Petrecute cu mare apăsare.
Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc
Nici măcar puțin, nici măcar pe aproape, deloc.
poezie de Elena Octavia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre păr, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
Neghiobie
Dac-ar fi, ce-i mizerabil,
Nesimțit, deci inodor,
Ar fi și prostul explicabil...
Nevăzut... așa, ușor!
Dar cum aerul e plin
-Cel ce-i respirat, eter-
De minciună și venin...
Lipsa-i de mult... caracter!
E de neînțeles fetidul
Mânjind măștile spurcate...
Cum nu-i observat perfidul
De mulțimile înșelate!
Stau prostit, cu ochi de vită,
Prins pe sticla colorată;
Fruntea în palme, rău, lovită
Și cu gura larg, căscată...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre prostie, poezii despre ochi verzi sau poezii despre măști
Cronicarii "21-st century's"
De ce nu scrieți de contemporani?
Fiți cronicarii timpului trăit!
Eroi pot fi miniștri, scriitori, țărani...
Împărtășiți, din clipa ce-a murit!
Valoarea documentului e-n adevăr
Și este calitatea ce-am pierdut-o.
Milenii se vor continua pentru dezbăr
De la cutuma unde ban, puterea a avut-o.
Jurnale, magazine, ziare, cărți
Sunt astăzi artă a dezinformării.
Nu-i faptă, fără intervenții dinspre părți
Pentru deliciul de mistificare-a prelucrării.
Pe zi ce trece, nu știm cine suntem!
Ce credem că vedem e interpretare;
Răspunsuri la-ntrebările ce punem
Nu-i adevărul, ce-i real... e-o cenzurare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre țărani, poezii despre școală, poezii despre școala vieții sau poezii despre viitor
Helian
În ale sufletului singuratice ore
E frumos să mergi la soare
Lângă galbenele zidurile ale verii.
Tăcuți se-aud în iarbă pașii; dar tot mai doarme
În marmură gri fiul lui Pan.
Seara de pe terasă ne îmbătam cu vinul brun.
Roșiatic strălucește a piersicului frunziș;
Blândă sonată, fericită desfătare.
Deja e a nopții tăcere.
Pe întunecate dealuri
Ne întâlnim cu păstori și cu albele stelele.
Când s-a întomnat
Se arată apusa claritate-n grove.
Umiliți trecem pe lângă roșii pereți
Iar ochii rotunzi urmăresc al păsărilor zbor.
Seara se scufunda apa în funerare urne.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre pâine sau poezii despre mântuire
Cântec de noapte
A suflării nemișcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopește-ntr-unul. Elai!
Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniștite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeș
Răsare palida reflexie a căzuților îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopții" chiar dacă așa o vrea "clișeul"! Atât seara cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respirația e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă și diferențiată. În "inventarul" ei este inclusă și doctrina aristotelică a "nemișcatului Dumnezeu" ca "primul mișcător", primul care a pus cerul și pământul în mișcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemișcare", ca și cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemișcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numește personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât și "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre apă
<< < Pagina 1 >