intenţie

Intenţie ratată...

O umbră
îşi caută locul printre oameni ca şi când
i- ar fi aparţinând candva
simte cadenţa paşilor
celorlalte umbre
cu iuţeala unei lacrimi
cade pe asfaltul umed
acoperind urmele
celor plecaţi...

sunetul căderii
pare a fi desprins din
schija unui destin

poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZeVrele

V
orbind despre pietonii ajunşi
deştepţi la semafoarele raiului se observă
o anumită flecire (?!) a capului neted pe care îl trec
fără prea multă intenţie pe
zebrele aparent liniştite
dejunând lăstari orbitori din gardul
încă viu al grădini
în
V

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţie ratată...

O umbră îşi caută locul printre oameni
ca şi când
i-ar fi aparţinând candva
simte cadenţa paşilor
celorlalte umbre
cu iuţeala unei lacrimi
cade pe asfaltul umed
acoperind urmele
celor plecaţi...

sunetul căderii pare a fi
desprins din schija unui destin

poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promit

Că dacă mi se da ceva timp,
Veţi vedea câţiva oameni
Schimbaţi
În sensul că fiecare
Intenţie mincinoasă devine adevăr,
De cum deschid gura.

Veţi vedea cum oamenii-pinguin
Se vor uita cu drag la oamenii-delfin şi-i vor aplauda.

Femeile-albatros se vor aşeza pe umerii lor
Şi vor începe să
Cânte.

Promit.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva

Ca urmare la intenţie
Se aşteaptă undă verde
De trecere înapoi în eden
Mereu se aude of-ul prelung
De la Adam şi Eva încoace
Cum n-a venit unda verde
Se caută un nou permis
De intrare în sublim
Pe parcurs invocăm îngerii
La fiecare intersecţie
Unda roşie se poate activa
În defavoarea destinderii
Mai nou căutăm tentă albastră
De intrare în univers mesianic
Fascinant de bine încrucişat.

poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţii

Nimic nu-i de colo
Şi nu voi renunţa gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparenţe
Apar munţi de proiecte
Dincolo de intenţii
Se văd coloşi de aspiraţii
Dincolo contemplaţii
Se văd etape în devenire
După nuanţe incerte
Răsar fluvii de inerţii
Peste secole de vis
Întrevăd paşii regăsiri
Călăuziţi de serafimi
Senzaţia de reuşită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenţie
De colo până dincolo.

poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii clipelor

zburătăcită pe aripile zilelor
învârtindu-mă de la o intenţie la alta
printre toate lucrurile ce cresc prin viaţă
multe din ele fără sens

ocupată cu spartul stalactitelor din inimă
întoarse cu fundul în sus
cu perforatul ideilor fixe
ca să intre măcar o rază de lumină

am uitat nemişcarea clipei dintr-un apus de soare
uşurătatea palmei ce ţine-o carte
preaplinul unei îmbrăţişări

şi... da...
mi-am uitat complet respiraţia

poezie de Miruna Dima
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ul-tra-sunete

bine: cât bine locuiesc în unele nopţi tra
vestit, în gura unei păpuşi criminale, în tufă
de lilieci zburători
prin sângele calm... ul-tra
calm când vine vorba de noi –
de grămezile de gunoi (?!) cu atenţie
tra
versate în câmpul din jurul oraşului
fericirii de paşii luaţi în vizor
de vântul rău conducător, cu intenţie
de sunete moarte... tra
duse elastic într-o limbă de circulaţie: de
lemn de metal sau de plastic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o frunză aproape

o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenţie - «pardon»
şi trece mai departe, aparent
grăbită
îşi priveşte ceasul… «cât e…» – zic
«iarnă fără douăzeci şi două de amurguri»
răspunde şoptit
un vânt aşteptând pensionarea, tuşind
îşi drege glasul şi… «eşti
în urmă, fato, zău…»

frasin curat de singur
nud
îşi întinde încheieturile
«bună dimi…, fum străin.» pardon
eu sunt ceaţa
Eu sunt
ceaţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers proporţionali

Dacă,
dupa calcule complicate,
timpul în care
zâmbetul poposeşte pe faţa ta,
ar depăşi
timpul deznădejdii mele,
aş calcula încă o dată.
Doar pentru siguranţă.

Şi dacă,
momentele în care
ţi-aş auzi râsul
ar fi semnificativ peste
cele în care ţi-aş ghici urma lacrimilor,
nu ar conta că-n cazul meu e invers.

Aş întreba doar:
Prioritate are,
matematica sau chimia?

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!