intampla

Dacă

toate astea se întâmplă acum
eu mă
refugiez într-un mâine în care
totul se ne
întâmplă ne-apărat (?!) de firescul
unor întâmplări ne
verosimil de
adevărate şi magice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Mi-ar trebui să fiu singurătetea.
Eşti ceva ce se întâmplă
făra să ştiu cum...
Când am venit te căutam în poezie
între cuvintele goale
şi scriam tăcerea.
Am proiectat dintr-o privire
toate anotimpurile dintre noi.

Va fi întotdeauna o fereastră
cu vedere spre mare
şi o casă cu toate vocile lucrurilor
arătând spre un apus de soare.
Eşti ceva ce se întâmplă
atunci când se întâmplă
ceva cu mine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,
Desigur că la noapte un tei am să visez.
Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,
Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.

catren de Mihai Eminescu din Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel spaţiu

Între teama că s-ar putea întâmpla ceva şi speranţa că, totuşi,
nu se va întâmpla, există mai mult spaţiu decât crede cineva.

În acel spaţiu îngust, dur, gol şi întunecos îşi petrec viaţa
cei mai mulţi dintre noi.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te de viaţă aşa cum se întâmplă

Ne ştim trecutul
Şi starea prezentă,
Dar nu ştim nimic despre
Viitorul nostru.

Ştim unde-am fost născuţi
Şi unde trăim,
Dar nu ştim
Unde vom muri.

De aceea, este înţelept
Să arunci cu zarurile
Şi să te bucuri de viaţă

Aşa cum se întâmplă.

poezie de Lucio Munoz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munţi.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu eşti gol, un gol anecoid,
ocupi un spaţiu şi un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în şirag, ca nişte vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi şi mâine, ieri şi niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vreau să gust din semnul ăsta de circulaţie ca

dintr-un episod din liceenii ca dintr-o

poezie de-a lui vişniec

aici nu vorbeşte nimeni despre confuzii adolescentine

te întrebi ce se întâmplă. de ce se întâmplă
tot mai des

nimic nu poate fi salvat

nu ies din sensurile giratorii decât

aburi şi viermi şi clipe capsate anapoda într-un dor imens

eşti într-un proces aleatoriu un

război între tine şi hainele noi ale împăratului

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Şi totuşi se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte şi încete.

Sau dimineaţa într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înşine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculţi liniştea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.

Din cuvântul ieşit la suprafaţă
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
şi abisul din noi ne destramă gândind.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – şi din când în când
te uiţi prin dulap căutând altceva şi-ţi aminteşti, te gândeşti şi-ţi spui, curând.
Apoi devine ceva despre care ştii că-i acolo, în dulap, şi alte lucruri
se îngrămădesc în faţa şi deasupra lui, iar tu nu te mai gândeşti deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândeşti la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ţi mai aminteşti.

Asta se întâmplă.

Puţini oameni, foarte puţini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ţine-o lângă tine.
Nu trebuie să te laşi luat de val – comoara-ţi va fi luată.

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întâmplă...

când se întâmplă iar să mi te-alături
în ziua ce îmbracă alte zile
pe fondul nostru se-odihnesc idile
şi vânturile se preschimbă-n mături
să cureţe potecile de-ostile
grămezi anoste, specimene, pături
când solitari vom trece dinspre hături
descoperind lumina din pupile
pe scurtele hotare din mărimea
întregului întins de-ndrăgostire
comensuram cu noi împrejurimea
iar trupurile ce-aduceau a fire
de flori aprinse gratulând junimea
întreţineau misterul din unire

sonet de Ionuţ Popa (2 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!