inrudit

erudit

Erudit: om înrudit îndeaproape cu învăţătura.

definiţie aforistică de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi dau seama cât de greu este să întâlnesc un spirit înrudit.

citat din Ethan Hawke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghica, Ion

Ion Ghica este un scriitor extraordinar şi foarte înrudit cu Caragiale, dacă le analizăm spiritul şi stilul.

definiţie de Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca şi când din greşeală aş fi fost înmormântată într-o criptă străină, în care ceilalţi se ştiu unii pe alţii, fiindcă în viaţă s-au înrudit, au amintiri comune, numai eu sunt singură, stingheră, fără niciun rost printre ei. Dar cum ai ajuns aici, Mirona?

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneţi în ora de dimineaţă: astăzi o să mă întâlnesc cu un om nechibzuit, nerecunoscător, neruşinat, viclean, invidios, nesociabil. Toate defectele acestea sunt urmările neştiinţei oamenilor cu privire la bine şi la rău. Eu însă am recunoscut clar că binele din firea sa este frumos, şi răul este urât, că omul care păcătuieşte contra mea, în realitate îmi este înrudit, nu doar că am fi din acelaşi sânge şi origine, ci fiindcă suntem deopotrivă părtaşi la raţiune, la menirea divină.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XIV

De mă iubeşti, iubirea ta să fie
Numai de dragul dragostei. Nu spune!
"Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai, priviri-pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune".
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru mila-n stare să-nsenine
Obrazu-mi - nu iubi. Căci alinată;
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.

sonet de Elizabeth Barrett Browning, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul din corpuri este ceva ce se face simţit chiar de la prima vedere, iar sufletul ca unul ce-l cunoaşte, se pronunţă, şi după ce l-a recunoscut îl primeşte la el, şi, ca să zicem aşa se acordă cu el. Dar dacă se apropie de ceva urât, se retrage în sine, îl respinge şi se disociază de el, deoarece nu este în consonanţă cu el şi îi este străin. Spunem de bună seamă că sufletul fiind natural şi fiind în vecinătatea esenţei superioare între fiinţe, orice ar vedea el înrudit cu sine sau vreo urmă a înrudirii, se bucură şi se cutremură de uimire şi îl aduce la sine şi îşi recapătă memoria propiei fiinţe şi a celor ce-i aparţin. Emoţiile iscate în faţa a tot ceea ce este frumos trebuie să fie: cutremurare, dulce ameţeală, dor, iubire şi tulburare amestecată cu plăcere.

citat celebru din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care-şi exersează intelectul şi-l cultivă pare să fie dotat cu cea mai desăvârşită dispoziţie şi, în acelaşi timp, cel mai iubit de zei;căci dacă există din partea zeilor vreo preocupare pentru problemele umane, după cum se vede în general, e firesc, de asemenea, să considerăm şi că ei se bucură de ceea ce este în om mai elevat şi mai înrudit cu natura lor (iar acest lucru nu poate fi decât intelectul) şi că-i recompensează pe cei ce iubesc şi preţuiesc intelectul mai presus de orice;pentru că aceşti oameni manifestă grijă faţă de ceea ce ei înşişi iubesc şi se comportă drept şi frumos. Că toate aceste trăsături îl caracterizează în cel mai înalt grad pe înţelept este deasupra oricărei îndoieli. El este deci omul cel mai iubit de zei. Şi tot el este, fără îndoială şi cel mai fericit. Deci, şi pe această cale, rezultă că posesorul înţelepciunii filosofice va fi cel mai fericit dintre oameni.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea to ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.

Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!