indulgenta

Testament

La fiecare persoană
Îi corespunde
Un numeral
Cu rol de subiect
Plus un pronume
Cu scop şi predicat
Şi alte atribute
Până la proxima apariţie
Până la minima indulgenţă
Până la maxima apartenenţă

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de lângă tine

călăul te execută pe trecerea
de pietoni condamnaţi
la decapitare prin semnalizare
greşită pe zebra ce nu
e o girafă oarecare şi nu
dă semne de indulgenţă
(?!)
prin stupidă fecvenţă
frumosul animal e un om
ca oricare pom

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierului plagiator Victor Ponta, preşedintele PSD, aspirant la Preşedinţia României, în curând şi la cea a Universului (pamflet)

Aş zâmbi cu indulgenţă la limbaju-ţi suburban,
De ai fi un oarecare – orişicât de bădăran,
Dar tu eşti în fruntea ţării, deci nu tac, că nu-i un fâs:
Cu purtarea-ţi grobiană, ţara tu ne-o faci de râs.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Caracterul în pamflete şi satire (22 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer(c)uri de prieteni

elita, adevărat, nu carnea de... tutun
mi-a-nmuiat mie picioarele cum se spune
nuu
văd nicio sclipire de indulgenţă în ochii
care nu se văd se uită... fumaţi (?!), nu
doar
se hlizesc la tine cum scrii: pun presiune
pe creier cu editări succesive... în ceruri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie

Extratereştrii antici
Aruncau săgeţi tridimensionale
În sens aprioric
În planuri emotive
Undeva la obârşia seducţiei
Până dincolo de cognoscibil

Indulgenţa în înapoi la barieră
Strigau cei din ozene-uri
Conectaţi la experienţe ingenui

Marile invenţii urmau să vină altminteri
În termeni euforici
Instabile şi imprevizibile

Nici până astăzi
Nu avem certitudinea
Unor vizitatori extratereştri pe aici
Dar nici putinţă de tăgadă.

poezie de David Boia (29 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indulgenţă divină

Mă mint să văd în mine ce nu-i adevărat...
Mamona nu stă-n casă cinând cu Dumnezeu...
Mă mint c-aş fi aleasă pe drumul cel curat,
Dar adevăr, e numai orgoliu-n apogeu.

Sunt mult prea multe taine ce eu am cunoscut...
Aşa multe mistere pătruns-au prea adânc...
De la-nceput mi-a dat multe de avut...
Cărând neîncetat din timpul meu de prunc...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul singurătăţii

Această încăpere strâmtă
Ce pare a fi viaţa mea,
Cuprinde numai rime-n ea
Plus visul care mă frământă.

Luna-n haloul ei de sfântă
Cu indulgenţă oglindea,
Această încăpere strâmtă
Ce pare a fi viaţa mea.

Singurătatea ne-ntreruptă
Îmi e decor, îmi e perdea
De ploaie, ca-ntr-o zi de nuntă
Din care mirele lipsea.

Această încăpere strâmtă...

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrosanct

dumnezeu tace din pământ
doar priveşte printr-o fantă
sacrosanctă
când mirat, când absent
studiind cu acurateţe
mişcările păcatelor prin atmosferă
şi carenţele spirituale

dumnezeu tace din ape
glisând spre nori uşor
iertându-ne pe rând cu vorbe mute
de bun rămas
în zori

dumnezeu tace din vremuri dispărute
minţind frumos apusul oamenilor
semnând câte o indulgenţă
pe fumul înserării
pe frunzele din noi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o îmbrăţişare fără atingeri

am câteva singurătăţi cărora
nu le-am pus niciun nume
uneori le privesc îngăduitor
ştiu că şi ele mă privesc
şi ne zâmbim acut
e ca
o îmbrăţişare fără atingeri
cu multă indulgenţă
irosită degeaba
ba
mai şi atingem întunericul
cu câte-o privire doar
doar ne vom şterge urma
prinsă între
răsărit şi apus
deşi
mi-e dor de o nouă iubire
ca de o primăvară risipită printre ploi

trupul meu risipit printre lacrimi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de şah

Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?

Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.

Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.

Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?

poezie clasică de Bazil Gruia din Almanahul "Planeta Şah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!