indiscret

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

3

Vorbesc despre noi rimele ridurilor

Comuniune fraternă la frângerea pâinii
Propria goliciune
Misterios abis în sens invers
Indiscret paradox
În lumină şi în moarte
Indiferent de morala creştină
Exigente umbre pe aorta concretă

Eşti toate iubirile mele
Alienantă justificare.

poezie de Iulia Mindrean (12 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alge

Algele miros a mare
sau invers
nu are importanţă
cu trupurile lor filiforme
ca nişte ondine viclene
atrag muritorii către larg
verzi
roşii
şi brune
se lipesc de trupurile goale
apoi
se descompun
indiscret
asemenea unui hoit
care-ţi sfidează olfacţia.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi

negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăştiind miros discret de iasomie

se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire

prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat

doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreţie de-un gând trecut
prin roua dimineţii strecurată prin pereţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul (fabulă)

Un telefon,
Din cele moderne,
Aşezat pe masa
Unei subalterne,
Care bunăoară
E şi ea un nume...
S-a trezit de-odată
Şi-a-nceput să sune;
L-am tras de-o rotiţă,
Foarte indiscret;
Dar suna-nainte
Mai impertinent!
Am găsit o pâslă
Şi-am pus-o sub el,
Telefonul însă,
Suna tot la fel;
Am lovit în dânsul,
Însă tot degeaba...
Suna telefonul
Că asta-in era treaba

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea undelor tăcute

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine,
Privindu-ţi silueta, indiscret,
Şi-ţi admiram mişcările feline
Ascuns în noaptea gândului secret.

Nici eu nu am ştiut atunci că tu,
În mângăierea undelor tăcute,
Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu "Nu!",
Dorinţelor sub stele renăscute.

Erai zeiţa nopţii-n gândul meu,
Eram, în visul tău, acela care
Îţi apărea din mare ca un zeu
Ce îţi punea iubirea la picioare.

N-ai ridicat-o şi de-atunci, mereu,
Îmi tulburi câte-un vis. Din întâmplare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi cuceritorul...

nu îi jigni iubirea că-i o nescrisă vină
nu îi întoarce rana din suflet spre-napoi
nu cerceta-n privire conturu-i de virgină
nu trece ape tulburi către-un balans în doi
chiar de asupra-ţi rece o palmă se apleacă
învinuindu-ţi gestul şi refuzând concret
să nu grăbeşti ieşirea stiloului din teacă
pe-un ton de Casanova taios şi indiscret
iar de vei şti secretul gândirilor acide
păstrează strălucirea şi scoate câte-un tril
spre-a cuceri odorul ca mai apoi a-nchide
volumul burlăciei într-un răgaz fertil
de-ai fi cuceritorul unui izvor de sete
te-ar îmbăta pudoarea în loc să te desfete

poezie de Ionuţ Popa (10 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Când a fost să plec în lumea largă
Şi destinu-n cârcă să mi-l port
Fericirea a rămas acasă,
Fericirea n-are paşaport.

Că aşa-i în ţara nimănuia,
Vameşii prin sânge-ţi scotocesc
Să nu iasă clandestin din Ţară
Nici un strop din tot ce-i omenesc.

Numai dorul s-a ascuns în mine
Şi blestemul de a fi poet,
De aceea umblu printre oameni
Scotocind prin suflet - indiscret.

… Lume bună, unde-i fericirea?
Dorul greu în suflet de ce-l port?
Fericirea ne-a rămas acasă,
Fericirea n-are paşaport.

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.

Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenţ-ameţitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...

Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviţi pe la genunchi, de rugăciune
Şi-n toate, mai întâi şi mai întâi
Noi ştim să rumegăm amărăciune.

Ooo, Doamne, cât aş fi de indiscret
De-ţi cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înfloreşte în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcul cu castani

Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâieşte indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.

Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiţ;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliţ
Şi cobeşte... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheţii mai visează câte-un bebe supărat...

Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că şi-a-mbrăţişat iubita, dar deja a răguşit ;
Pripăşit şi el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.

Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcaşul stau o clipă-ngândurat:

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!