inconstienta

ManiFest

Este o dovadă clară de inconştienţă
faptul de-a încerca să-l faci pe orb să vadă.
Îl poţi ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce se petrece în jurul său
cu ajutorul altor simţuri.
Este o dovadă clară de inconştienţă
faptul de-a încerca să-l faci pe surd să audă.
Îl poţi ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce este în jurul său
cu ajutorul altor simţuri.
Degeaba îi desenezi orbului
şi-i zbieri în portavoce surdului,
dacă surdul nu este acolo să vadă
şi orbul să audă.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai năvod să nu-ţi fie

inconştienţa dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaştină orăcăindu-şi zoaiele
sub veşmâtul existenţei terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
şi te trezeşti smolniţă dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ţi mistuie şi cenuşa bocită
de mila lui dumnezeu

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs la Geneza

Pe dupa sure, linga cimitir
o pasare s-a dezbracat de pene,
poate ca i-o fi fost un soi de lene
sau poate-un fel de sila si sictir

de-a duce pin’la capat sfinta fraza,
inconstienta zborului fixat
de-un arhitect necunoscut în sat
dar banuit în aerul de-amiaza

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

ntunericul
te copleşeşte,
pierzi încrederea
devii alcătuire a fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri deschizi geamul,
frânturi de amintiri vin
ochii se deschid lăuntric,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconştientă alergare, cursă nebună,
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

întunericul
te copleşeşte,
pierzi încrederea
prin cutele sufletului,
devii o sumă de fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri te uiţi pe geam,
amintiri îţi deschid ochii închişi înăuntru,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconştientă alergare
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-mă cu al tău zâmbet

Învaţă-mă să te iubesc,
îmbracă-mă cu al tău zâmbet,
arată-mi prin a ta privire
că trebuie să te preţuiesc.
Promit să-ţi înţeleg dorinţa,
să îţi respect sufletul tău,
s-alung durerea, suferinţa,
să umplu tot ce este gol.
Atinge-mă cu-a tale braţe
fă-mă să simt al tău fior,
căci am nevoie de putere
să încălzesc sufletul tău.
Şi toate aceste sentimente
se vor aduna zi de zi
ca să trăim cu adevărat
iubirea noastră inconştientă...

poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cerc zbătându-se

în svelta lui neîndestulare de perfecţiune
se făcuse cearcăn
din al cărui centru lumina
scotea un fel de apă
filtrată prin zăcăminte de fluturi.
Câteodată-mi amintesc de strâmtorile ruginii
prin care o bea haiduceşte
sângele meu tânăr.
Parcă văd cum cercului acela
obsedat de perfecţiune
îi constrângeai forma să-ţi fie
brâu colorat cu hemoragia de globule plămădite
în sângele meu
de inconştienţa iubirii mahmure.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer gol

Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâşii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caişii curajoşi, dar inocenţi, şi-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.

Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.

Primăvara umple aiurea spaţiile goale
Ne scufundă în frunţile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze şi flori migratoare.

... Şi prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgosteşti,
Eşti conştientă sau inconştientă?

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt consultaţi tălmăcitori de vise

Beţia funigeilor, doar ea,
Îmi aminteşte, vag, că sunt în mai.
Privesc tăcut inconştienta nea,
Pe care, iată, încă n-o cântai.

Desigur, este-o primăvară grea.
Şi cântecul s-a înfundat pe nai.
Acestei clipe nu i-aş spune, "stai"!,
Deşi ea zboară chiar cu viaţa mea.

Uşile toate-mi sunt, făţiş, închise,
Mi-i versul vas, ce nu mai intră-n port.
Şi tot mai complotează în culise!

Prietenii-mi visează cărţi nescrise,
Şi mă visează alb ca varul, mort,
Sunt consultaţi tălmăcitori de vise.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

Iată cum mă furişez eu la graniţa dintre stiluri!
(Ştiu: altădată flăcări vineţii mi-ar fi mângâiat inconştienţa)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenuşa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria şi nimeni nu mai are curajul
să-şi dea viaţa la graniţa dintre stiluri...

"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce şansă, pentru cenuşa asta care ne visează

şi tocmai pe noi,
noapte de noapte...

poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!