imputa

Leneşul presoară gunoiul cu sare ca să nu se împută.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei teoreme i se poate imputa că ar fi falsă, dar nu i se poate permite să fie sterilă.

Grigore Moisil în Gânduri speciale
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

a defăima

A defăima. A imputa maliţios altcuiva faptele rele pe care cineva nu a avut tentaţia sau ocazia să le comită.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii trecem prin toamnă... unii şi-o asumă, alţii şi-o impută.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Strungarul când a dat piesele rebut,
Din salariul slăbănog, i se impută greşeala,
Magistratul, cu sentinţa eronată, ce-a făcut,
De nu dă niciodată socoteala?

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Că l-am făcut pe unul prost
Mi se impută fără rost.
Nu l-am făcut şi n-am păcat
Decât că eu am constatat.

epigramă de Constantin Voinescu (2006)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul păcat care i se poate imputa: aroganţa cu care şi-a asumat iubirea aceasta fără de margini, siguranţa aproape inconştientă în trăinicia propriului cămin.

Emilia Hîrbea (2009)
Adăugat de Emilia Hîrbea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate fi enervant să nu se ştie cine eşti, de unde ai venit, sau ce faci. Când încerci să creezi un personaj fără a da o mulţime de informaţii despre el, ţi se poate imputa acest lucru.

citat din Dallas Roberts
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare pe rană

Limba noastră-a fost bătută...
Limba noastră-a fost presată...
Şi-apoi ni se mai impută
Că avem o limbă... lată!

epigramă de Igor Grosu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt român

Eu sunt român de obârşie
Părinţii mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum naiba, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăţiei
Ce mi-o impută veşnic fariseii?!!

Am obosit să strâng mereu atâtea stări civile
De naşteri
De botezuri
De deces
Am obost să stau atâta-n rând după ştampila
Că-mi curge-n vine sânge românesc
Am obosit să stau la cozi prin consulate
Şi nici arginţi, eu nu mai am că să plătesc
Pentru străine cosecinţe de tratate
Legiferate-n paşaportul românesc.

Hristoase, astăzi, când în Basarabia-i Ispasul
Şi te înalţi ca-n mii de ani până acu la cer

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!