ianu facebook

Generaţia Facebook

Generaţia Facebook
A cucerit planeta.
Gândul în faptă traduc.
Au preluat ştafeta.

Vor să ajungă primii
Pe linia sosirii,
S-aducă omenirii
Făclia înnoirii.

Ei sună deşteptarea
Din somnul raţiunii.
Vor întrona schimbarea
În dezvoltarea lumii.

poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o poezie foarte frumoasa si inteligenta despre facebook

Lipsa auto-controlului, singurătatea şi depresia sunt principalii factori de stres ai societăţii moderne. Ei cauzează moartea celulelor nervoase şi pe termen lung facilitează dezvoltarea demenţei. Înlocuirea contactelor reale cu oamenii cu reţelele online poate fi corelată cu o reducere pe termen lung a creierului social al copiilor noştri. Pe termen lung există riscul că Facebook & co. vor conduce la micşorarea întregului nostru creier social. Văzut în această lumină, este extrem de tulburător că aproximativ 1 miliard de oameni sunt astăzi utilizatori de Facebook.

Manfred Spitzer în Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi înşine şi copiii noştri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară de milioane

Ţara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe facebook
carei-i prin ogradă treaba

Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coşmar
şi dacă răsare iarba
şi dacă-nverzeşte iar

Primăvara ce coşmar
n-o găseşti nici pe facebook
ţara mea de buzunar
ţară Doamne de ciubuc

Pentru cine stă degeaba
şi-i admiră doar podoaba

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa Fe

... inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe facebook să te- aştept
de prin SUA, Santa Fe
când ai plecat nu mai ştiu
când vei veni tot nu ştiu
poate degeaba îţi scriu
poate nu crezi că sunt viu
frunzele cad la pământ
cerul e şes plumburiu
scrii să te cred pe cuvânt
scrii că mă crezi că-ncă-s viu
inima caută-n piept
singură nu ştie ce
scrii pe Facebook să te-aştept
viu undeva-n Santa Fe...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată Pagini Aurii, astăzi avem Google, cartea de telefoane de ieri s-a transformat în Facebook.

aforism de Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil în ziua de azi nu mai stă cu cheia de gât cu alţi 20 aşteptând părinţii să vină de la serviciu. Acum, copiii cresc împreună pe conturile lor virtuale de Facebook.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de prietenie în timpul izolării la domiciliu

Pe Facebook am intrat de dimineaţă
Şi am văzut ce-mi mai lipsea în viaţă:
Chiar mie îmi cerea prietenie,
Vecin,... Spitalul de Psihiatrie!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumile virtuale îţi poţi organiza viaţa cum îţi place, eşti la adăpost. Facebook şi Twitter sunt lumi compensatorii, aş spune. Sunt vise cu ochii deschişi. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viaţă, ai impresia că eşti cetăţean al universului fiindcă poţi coresponda cu inşi din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înşelătoare, sunt nişte frumoase autoamăgiri.

Mircea Cărtărescu în revista "The ONE"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului de pe Facebook

Nu ţi-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoştinţă,
Nici mulţumesc nu ţi-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.

Nu ţi-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzeşte
Lumina gândului tău.

Nu ţi-am spus,
Nu ţi-am spus...

Doar mă bucuram că eşti,

Mă bucuram că sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În continuu

Editează-ţi contul
Pe facebook amice
În coordonate euforice
Nu lăsa să curgă
Pustiul printre noi
El va crea o despărţire aridă
Cum nu s-a văzut în deşert
Nu lăsa să curgă
Nici apa printre noi
Ea va crea un diluviu
Cum nu s-a mai văzut
De la potop încoace
Acum am ajuns
La limita maximă
De prieteni cât este admisibil
Nu lăsa să curgă nici
Despărţirea printre noi
Ea poate dezvolta
Un maxim de singurătate
Mustind spontan de izolare

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!