horă

Spiritul

Acuză-a criticilor horă
Că epigrama e "minoră".
Noi întrebăm maturul cor:
De când e spiritul minor?

epigramă de Pavel Bellu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul fiicei

L-am prins de sărbători, la horă,
Furându-i ca o haimana,
Iubirea-n cea din urmă oră
Şi ceasul meu ce-o indica.

epigramă de Ioan Ruse din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de... Cluj

Mi-e dor de-o ţuică, de-un pelin,
Mi-e dor de-o românească horă,
Mi-e dor de-o glumă cu Florin,
Mi-e dor de-o... bancă tricoloră!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaştri şi căprui
în lumina Domnului.

Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălţă către cer
dragi parfumuri de mister.

Peste câmp surâde viaţa
braţ la braţ cu dimineaţa,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.

Se prind zânele în horă
şi se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe-n vânt

Şi săracul vânt, măi, frate,
Cu cât şuier mi se zbate!
Sare de pe drum prin scai,
Prins de frunze în alai.
Ocoleşte, ca să fugă,
Verzi-uscate tot îndrugă...
Dară vezi prea bine, soră,
Nime' nu îl ia la horă.

Noaptea toată, lângă moară,
Praf şi fum îl înconjoară.
Să-i dea chip, de-o fi nălucă,
Ars de dorul ce-l usucă.
Numa că-i strein la grai,
Fluieră doar dintr-un pai.
Mi se pune greu la spate,
N-o fi om pe jumătate?

Ale cui doruri le duce
Din răscruce în răscruce?

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu (9 iulie 2018)
Adăugat de Cristina-Monica Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să n-ajung fată căruntă

Iată-mă în sat la horă
Că mi-s bună a fi noră,
Mi-am pus ia cu altiţă,
În păr, flori de garofiţă,
La gât şiruri de mărgele,
Şi cercei din albăstrele,
O maramă ca o spumă
Dăruită de-a mea mumă,
Vâlnic roşu cu beteală
Prins la mijocel cu fală
Şi-n picioare opincuţe
Strâns legate cu nojiţe.
Pe furiş, lângă un nuc
Unde-adesea eu mă duc,
Mi-am pus busuioc în sân,
Flori culese de prin fân,
Multe inimi să vrăjesc,
Flăcăi mulţi să ameţesc.
Voi pleca de-aici în zbor
Cu cel care-mi poartă dor

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!