frica este hoţul viselor.

* * *

.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în ţara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în ţara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul

Căţeluş, hoţ de lăptic,
Cu nesaţ tu ai sorbit
Tot laptele ce era-n oală,
Căci acuma este goală.

Cine-i hoţul? Cred că tu
Şi zadarnic spui că nu,
Căci pe labe şi botic
Ţi-a rămas lapte, un pic.

Treci aici! Eşti pedepsit!
(Nici mâncare n-a primit)
Nu-ncerca să mai greşeşti,
Căci bătaie-ai să primeşti.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia cade peste-acest om drept
Cum şi peste hoţul acela –
Dar mai ales peste omul drept,
Căci hoţul fură celui drept umbrela.

catren de Charles Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi este frica de infinitul iubirii...

Mi e frica de iubirea ce apare si pleaca prea devreme.
Imi este frica de o dragoste imensa, ce nu o pot trai!

Mi e frica de infinitul iubirii,
ce te plimba prin tot universul cunoasterii,
pana in strafundul vietii - la origini,
pentru a ti arata frumusetile pamantului, ale cerului si ale stelelor,
ale galaxiilor de mult apuse...

Apoi, dupa ce te ai obisnuit cu ele
si le indragesti si le simti si le traiesti precum viata care pluteste in jurul tau,
cand ai simtit toate astea,
te lasa in deriva fara un control asupra ta, in oceanul imens al intunericului
sau te trinteste pe pamant, precum un meteorit,
sapandu ti o gaura imensa in suflet...
uitand total de tine...

Mi e frica de iubirea ce ma invadeaza si se consuma... prea devreme...
Mi e frica!

poezie de Silviu Petrache (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simţi,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ţine captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ţi se instalează iubire.
Sufletul îţi devine luminos şi plin
Şi vrei să-i dăruieşti
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e aşteptare
Iubirea nu e ruşinare,
Iubirea vinovaţi nu are.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foloasele fricii

Un măgar care învârte roata morii nu încearcă
Să scoată ulei din seminţele de susan. El fuge de biciul
Care tocmai l-a lovit şi speră să evite lovitura următoare.
Noi căutăm să ne uşurăm durerea, iar asta face ca civilizaţia
Să funcţioneze. Frica este arhitectul aici.
Frica ne face să muncim lângă arcă.
Uneori frica, o convenţie, e cea care
Ne ţine aproape de prezent.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Cine are curaj,
să vorbească,
despre frică,
nu despre curaj.
Cui îi este frică,
să vorbească,
despre curaj,
când îi este frică.
Ce este frica,
Dacă nu curajul
la începuturile sale?
Ce este curajul,
dacă nu frica
atunci când
nu mai avem timp,
să ne fie frică?
Cea mai mare frică
îmi este de timp,
cel mai mare curaj,
este că sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columna viselor

Când într-o noapte romantică
visele dau buzna,
Tu adună-le
şi suprapune-le.
Construieşte columna viselor.
Imortalizează-le pe columnă.
Ele nu trebuie să se stingă
odată cu lumina ta.
Strălucirea lor
să rămână încrustată
în negura vremurilor.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţie

Ei l-au furat pe Dumnezeu.

Cerul este gol.

Hoţul nu a fost încă
(nu va fi niciodată) arestat.

poezie celebră de Giorgio Caproni, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodica

nu mă apucase frica
de rodica
dar plângeam cu ochii în geam
de rodica
nu mă apucase
nici ea de picior aşa cum se-ndoaie prin
rodica frica
de măduvă
frica
de rodica pe post
de directoare de şcoală gimnazială
aproape primară
rodica fiind
doar
rodica
ea fiind şi eu fiind
doar
o
femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!