frenezie

Orgasm

O frenezie de basm

monostih de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Sfârşindu-şi ora de lectură,
Susţine el, cu frenezie,
Că cin' s-a fript cu dictatură,
Azi suflă şi-n democraţie.

epigramă de Nicolae Nicolae din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Girel Barbu (acest "AK-47" al poeziei autohtone)

Aş mai scrie o poezie,
Chiar pe teme variate,
Dar Girel, cu frenezie,
Le-a epuizat pe toate!

epigramă de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie frate poezie
De eşti bine inspirat
Căci Girel, cu frenezie
Încă nu a dezarmat!

Dificultate literară

Poetul Nae, cel vestit,
Azi nu mai scrie poezie
Că a intrat la ananghie
De soartă este urgisit...
Şi multe fete l-au iubit
Când el scria cu frenezie
Metafore în băşcălie...
Cu ele gâtul le-a sucit.
Stăpân azi nu-i pe-a sale fapte,
Da parcă-ar fi un Papă Lapte
Şi stă poetu-n aşteptare
Că muza lui plecată-i iar
Să facă "dezalcoolizare",
Vreo şapte luni la... Murfatlar.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idea de ordine la Key West

Cântecul ei trecea dincolo de geniul mării.
Apa niciodată nu a luat forma minţii sau a vocii,
Aşa cum o face corpul, corpul în materialitatea lui, fluturând
Din mânecile goale; şi totuşi mimica mişcării ei
Producea un strigăt constant, era cauza unui strigăt constant,
Care nu era al nostru, deşi noi îl recunoşteam,
Neomenesc, un strigăt al oceanului cel veritabil.

Marea nu era o mască. În nici un sens.
Cântecul şi apa nu se contopeau într-un singur sunet,
Chiar dacă ceea ce ea cânta, era doar ceea ce auzise,
De vreme ce ceea ce cânta era murmurat cuvânt cu cuvânt.
Se prea poate ca în toate frazele să se fi învolburat
Zgomotul apei măcinând pietrişul şi suspinul vântului –
Dar noi pe ea o auzeam, şi nu marea.

Pentru ca ea era făurarul cântecului pe care îl cânta.
Mereu cu capul acoperit, gesticulând tragic, marea
Era doar locul pe unde îşi purta ea paşii pentru a cânta.
Ce spirit este acesta? ne întrebam, fiindcă eram conştienţi

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!