frau

frâu

Frâu: Cap de cal, în colivie.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI DIRECTOR

Tot poftind la poale-n brâu
Duce azi o viaţă-amară,
Că nu şi-a ţinut în frâu
Boala lui: o secretară.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Goe Hau

Ai dat frâu pornirii rele
Atacând prietenia.
Vei muri în chinuri grele
Dac-o mai dura... prostia.

epigramă de Pavel P. Filip N. din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amabilitate între iubiţi

- Dând la cal atâta frâu
Eşti flămând rău, bănuiesc.
Cu ce bun să te servesc?
- Te-aş ruga... cu poale-n brâu.

epigramă de Ioan Hodaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

locvacitate

Locvacitate. O tulburare care îl face pe suferind incapabil să-şi ţină limba în frâu atunci când vrei să vorbeşti.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea fi ţinut în frâu, poporului român i s-a dat absolut orice a vrut, exact în momentul în care n-a mai avut nimeni nevoie de aşa ceva.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de aparenţe

O elegantă domnişoară
Plimba pe stradă un căţel.
Avea un trup ca o vioară
Cu mijloc tras ca prin inel.

"Bu-bu", stăpâna-l alinta
Şi-i mângâia căpşoru-i mic,
Cu drag în braţe îl purta,
Ba îl pupa şi pe botic.

Un tânăr, galeş o măsoară
Şi dă frâu liber glasului:
-Ce mult aş da eu domnişoară
Să fiu o clipă-n locul lui.

-Nu cred, îi spuse fata rar,
Cu ton plăcut, puţin distrat,
Îl duc la un veterinar
Să-i execute... un castrat.

poezie de Mariana Dobrin din Satira la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am intrat, erai lubrifiată... (sonet porno)

Când am intrat, erai lubrifiată,
Scuipând seminţe, iute fac o cruce,
Frâu liber dând instinctelor caduce
Ai poruncit: "Acum ori niciodată!"

Emancipat, ştiuletele străluce
În noaptea vlăguită de prostată,
Din coapse moi, dorinţa descuiată,
Mă scapă de izmene la răscruce.

Sunt pregătit să-nsămânţez ogorul,
Eu, tractoristul sexi şi rapace,
Observ că la fereastră tot poporul

Priveşte cum îmi umblă-n carapace
Mânuţa ei, golindu-mi rezervorul...
I'm breathless. Iese puiul din găoace!

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinda şi stejarul

Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hăţişurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Şi c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor creşte iar
Alţi copaci şi mai vânjoşi,
Arătoşi, mult mai frumoşi...

Bunicule, ştii ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Aşa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îţi este pământul,
Viaţa ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlhar la drumul mare

I

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare –
Călare – călare –
Tâharul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

II

Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încreţitură şi haină de catifea vişinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăştiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.

III

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!