formidabil

Pictură de păianjen pe Stromae

formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă
te uită-n palmă... jalea ales deşirată
des seamănă cu o melodie de Stromae
iar azi are chipul tău de vampă mirată

încerc dorul rondelul sau ghimpele păcii
pe coala aceasta bleu de virgină joc step
şi câte trăsnăi aş vrea să-ţi spun despre mine
dar nu ştiu cu ce parte din sânge să-ncep

braţele mele toate întreabă de tine
formidabil cum mă prefac din nou că trăiesc
el şi ea îmi vorbesc despre-o cacofonie
cât vârtej e în coliba... din care lipsesc

cânt de adio şi basme albe în ceaţă
o insectă mică se plimbă pe-ecran cu-amintiri
atât de plini şi goi de iubire iubito
cum un chiştoc aruncat sub o talpă
de doi crocodili...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva a grăit ceva formidabil
E periculoasă sinceritatea!
In acest carnaval uman carnal..
Cum nu-mi place mascata monotonie
Aleg pericolul de a fi onorabil

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea ploii

îndrăgostit de viaţă iremediabil
sufletul se bucură de primăvară
timpul surprizelor este formidabil
euforia cu paharul se măsoară.

norii grei îşi scutură amarul
vântul antrenat matură aleea
rafale de ploaie spală trotuarul
motivată eu le scriu epopeea.

fluturi s-au ascuns după umbrele
aşteaptă docili soarele să răsară
imagini imortalizate în acuarele
peste tot în expoziţii o s-apară.

arbori, flori se leagănă de fericire
ploaia le hrăneşte sublima menire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VICTORII

-S-a zis cu ei, i-am nimicit!
Chiţăia şoricelul fericit
Umflându-şi de zor ''pectoralii'';
Praf mi-am făcut rivalii!
-Ce spui?!... se minunară câţiva confraţi
Dându-i târcoale vădit interesaţi;
Păi e formidabil, cum ai procedat?
-Simplu, zise şoricelul, i-am mâncat!
Şi pot să vă dau cuvântul meu
Că nu i-am cruţat,
Nici pe lup, nici pe urs, nici pe leu!
Ca desert l-am savurat pe motan!
-E mitoman!!!...
Începu asistenţa să şuşotească
Şi-i ceru şoarecelui să-şi dovedească
Spusele-i îndrăzneţe.
-Fie!
Zise acesta bucuros
Şi scoase la iveală o ''Zoologie''
Din care rămăsese un colţişor neros.

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuşiţi

La cele mai bune replici ale mele
Ai tuşit,
Scorpie bătrână.

Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în şir,
Oamenii m-aşteptau cu respiratia tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.

Dacă se-ntâmpla
Să lipseşti odată,
Începea să tuşească
Scaunul pe care stătuseşi.

Acum ai molipsit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc (versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986)

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prietenia ta, omule...

.. în trecerea timpului, cu toţii am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
şi buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poţi să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginţi încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alţii aşa
cum sunt, buni sau răi, cuminţi-necuminţi, amicii adevăraţi valorând mai mult decât fraţii
aşezaţi printre aceia falşi şi prefăcuţi care te-nconjoară ca umbra atât cât în viaţa ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poţi avea prieteni buni, căutând tu însuţi
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile şi
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiţi de ruşine... o mână ce-ţi şterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ţi văd calităţile, ştiindu-ţi toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ţi lua apărarea, căutând
pentru tine dreptăţile, e prietenul tău bun, omule, în toate dăţile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viaţă s-ai un prieten, doi, şi mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmăşie, deficitară-n a crede,
toţi întâlnind pe cărări şi hoţi de suflete care muşcă şi fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poţi trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni şi că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!